Pentru a obţine o imagine mărită, faceţi "click" pe butonul dreapta al mouse-lui pe oricare imagine şi apoi alegeţi obţiunea: "deschide legătura în filă nouă"...

Ioan DANILIUC, o viaţă dedicată maximafiliei...

Dr. Ioan DANILIUC
Născut la 18 februarie 1948 în oraşul Suceava. După absolvirea liceului „Ştefan cel Mare” din localitate a urmat cursurile şcolii Tehnice Sanitare din Iaşi, iar în perioada 1968-1974 cele ale Facultăţii de Medicină Generală şi ale Institutului Medico-Militar din Bucureşti.
Activitatea filatelică organizată o începe în 1960 când devine membru al Filialei AFR Suceava unde rămâne membru cotizant până în 1974. Din acest an activează în cadrul Filialei AFR Vrancea ca membru al cercului filatelic „Unirea” din Focşani, deţinând funcţiile de membru al Comitetului şi apoi secretar al acestei asociaţii. Mutat la Bucureşti în 1988, se tranferă ca membru al cercului „Bucur” din cadrul Asociaţiei Filateliştilor din Bucureşti, un an mai târziu fiind ales în comitetul de conducere al acestei structuri. În 1990 devine membru supleant al Societăţii Române de Filatelie Tematică şi Maximafilie, structură în care deţine funcţia de secretar şi apoi de preşedinte. Din anul 1996 până la finele anului 2007 a fost preşedintele Comisiei de Maximafilie a F.F.R. În anul 2000 este ales în funcţia de secretar general al AFR şi membru al colegiului de redacţie al revistei „Filatelia”, funcţii ce le deţine până în anul 2006. La Congresul FIP de la Madrid din anul 2000, este ales ca membru al Biroului Comisiei F.I.P. de Maximafilie unde a activat până în anul 2004. În anul 2007 îşi înscrie numele pe lista fondatorilor Societăţii Române de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” cu sediul la Bacău sub preşedinţia gen. Vasile Doroş, detinând funcţia de vicepreşedinte. Concomitent, deţine calitatea de membru al Asociaţiei „Les Maximaphiles Français” şi al Asociaţiei Italiene de Maximafilie.
Indeferent din ce structură a făcut parte, numele doctorului Daniliuc Ioan se regăseşte în cataloagele şi documentele majorităţii manifestărilor filatelice din ultimii treizeci de ani. În calitate de membru al comisiilor de organizare, membru sau preşedinte de juriu, semnatar al unor articole de specialitate, expozant sau simplu machetator de ştampile şi materiale ocazionale, amprenta prezenţei sale în peisajul filatelic românesc şi într-o oarecare măsură, în cel european, este evidentă şi recunoscută.
Sursa: DANILIUC, IOAN, „Maximafilia în România – La maximaphilie en Roumanie”, editura Axa Botoşani, 2008 – ISBN 978-973-660-315-0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
MĂRTURISIRI DESPRE UN PRIETEN DE NEPREŢUIT: dr. Valeriu NEAGA
„Data de 9 iulie 2013 a marcat trecerea a 10 ani de la dispariţia celui care a fost Dr. Valeriu Neaga. Dispariţia sa a lăsat un gol imens atât în lumea filatelică şi maximafilă, cât şi în sufletul celor care l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Întreaga viaţă şi-a dedi­cat-o familiei, profesiei şi pasiunii pentru filatelie investind în toate aceeaşi responsabilitate, seriozi­tate şi dragoste.
Pasiunea pentru filatelie, îm­brăţişată încă din fragedă tine­reţe, a fost acompaniată în permanenţă de un talent organi­zatoric deosebit. Calităţile sale morale, formate pe fondul unei educaţii elevate primite în me­diul intelectulal al familiei preo­tului Neaga din Pereni, jud. Lapuşna (astăzi în Republica Moldova), au dezvoltat în perso­nalitatea sa aptitudini de lider. Dar nu un lider care s-a impus prin intransigenţa propriilor idei susţinute prin violenţă verbală ci dimpotrivă, doctorul Neaga era în stare să asculte zeci de minute pe cineva, cu o răbdare duhovni­cească, fără să scoată o vorbă, ca în final să dea răspunsuri scurte, inteligente şi logice, pline de to­leranţă şi respect faţă de interlo­cutor. Alteori printr-o întrebare simplă, inteligentă, adesea cu o fină tentă umoristică, fără a jigni, punea capăt discuţiei demon­tând fantezia teoretică a interlo­cutorului.
Seriozitatea şi logica înţelegerii şi interpretării pasiunii filatelice au fundamentat succesele sale în do­meniul creării unor structuri orga­nizatorice care să transforme fila-telia dintr-o preocupare pur colecţionistică dominată de acumulare haotică, într-o veritabilă activitate ştiinţifică. În acest sens stau mărturie acţiunile sale întreprinse de-a lungul timpului. Este suficient de amintit că de numele doctoru­lui Neaga se leagă înfiinţarea şi funcţionarea unei suite de struc­turi filatelice şi mai ales maximafile în cadrul cărora s-au iniţiat activi­tăţi care au făcut cinste mişcării fila­telice româneşti. Începând cu anul 1947, îi întâlnim numele printre ini­ţiatorii înfiinţării la Cluj-Napoca a primului cerc filatelic studenţesc din ţară; 10 ani mai târziu la Bacău, se situează în fruntea fondatorilor primului cerc de maximafilie, con­tinuând astfel cu activităţi finali­zate ca de exemplu înfiinţarea „Secţiei de maximafilie” a AFR (de­venită apoi Comisie).
Concomitent a iniţiat şi a orga­nizat manifestări maximafile de amploare care au culminat cu expo­ziţia „
Euromax’74”, manifestare de mare răsunet internaţional care a marcat debutul impunerii maximafiliei în cadrul FIP, soldată cu în­fiinţarea „Comisiei de Maximafilie” a FIP, structură a cărei preşedinţie a deţinut-o în perioada 1982 -1988. Remarcabilă a fost contribuţia sa la elaborarea regulamentelor FIP de maximafilie.Ultima sa creaţie în domeniul organizatoric a fost înfiinţarea în anul 1990 a Societăţii Române de Fi­latelie Tematică şi Maximafilie (SRFTM), în care a activat întâi ca preşedinte, apoi ca preşedinte de onoare, până la stingerea din viaţă.
Mă număr printre acei privile­giaţi pe care soarta şi pasiunea co­mună i-au adus în preajma doc­torului Valeriu Neaga. Rememorez cu plă­cere momentele colaborării noastre; împărtăşeam cu entuziasm iniţiativele sale, am fost alături la multe activităţi importante pentru viaţa maximafilă românească. Am participat astfel la eforturile creării SRFTM, la editarea buletinelor in­formative ale acesteia, realizate în condiţii modeste dar care a fost unul din visurile sale de căpătâi, editarea şi publicarea
Anuarului membrilor SRFTM, precum şi la organizarea unor manifestări expoziţionale cum au fost ediţiile BALCANMAX de la Atena şi Cluj-Napoca. Am fost împreună la sim­pozioane interne şi internaţionale, în comisii de jurizare sau la reu­niuni ale Comisiei FIP de Maxima­filie. Au fost momente de neuitat; rememorându-le, ajung la con­cluzia că fără doctorul Neaga, amintirile mele ar fi fost mai să­race iar activitatea mea filatelică mai searbădă, mai lipsită de esenţă şi de farmec.
Doctorul Valeriu Neaga a fost un OM care a sfinţit locurile pe unde viaţa l-a dus, a fost o FLA­CĂRĂ care a ars cu pasiune pen­tru toţi cei ce-l înconjurau şi îi erau apropiaţi, a fost o STEA care a strălucit pe firmamentul unei pa­siuni căreia
i s-a dedicat de-a lun­gul întregii vieţii.”

                                                                                                                                                                      dr. Ioan DANILIUC

***************
MAXIMAFILIA –CERCETARE ŞI ALTRUISM.

************

Doctorul Ioan Daniliuc este recunoscut drept cel mai asiduu cercetător al istoriei maximafiliei şi unul dintre principalii participanţi la dezvoltarea acestei ramuri a filateliei. Lucrările sale de teorie a maximafiliei şi de istorie a maximafiliei româneşti şi mondiale sunt considerate indispensabile oricărui maximafilist. Aceste lucrări s-au bucurat de un imens succes la cititori şi au beneficiat, la apariţie, de elogii ale criticilor, specialiştilor şi maximafiliştilor. Revistele de specialitate au prezentat lucrările şi au consemnat ecouri pozitive.

 Relatarea colegilor francezi: http://www.maximaphiles-francais.org/?Une-histoire-de-Maximaphilie-en

  ****************
Alte relatări inedite pot fi citite aici:
 ***************************************

REGULA JOCULUI. 
O mărturisire consemnată pe coperta a IVa a lucrării
„Ghid de maximafilie”:


„Ideea acestei modeste lucrări s-a ivit în urma vizionării unui număr apreciabil de exponate de maximafilie, prezentate cu prilejul mai multor expoziţii de profil în ultimii 20 de ani. Evoluţia exponatelor, atât ca formă cât şi conţinut a fost evidentă.

[...] în maximafilia devenită competiţie trebuie respectată «regula jocului», regulă bazată pe logica existenţei unor factori ce fundamentează întreaga activitate maximafilă."



Momente remarcabile, model de colaborare, la expoziţia
"EXPOMAX Bacău 600",
în juriu împreună cu somităţi mondiale ale maximafiliei.