Andrei POTCOAVĂ, un ambasador filatelic

CURRICULUM VITAE

Inginer, scriitor și filatelist, născut la 19 august 1939, în localitatea Sânpetru de Brașov. 

Biografie

A făcut școala primară și elementară în Tr. Severin. În 1956 a absolvit Liceul "Traian" din Tr. Severin. În baza diplomei de merit, conferită la absolvirea liceului, este admis la Facultatea de Chimie Industrială din Institutul Politehnic "Traian Vuia" din Timișoara, pe care o absolvă în 1961. A lucrat 40 de ani în industria de chimie și petrol.Activitate politică

În februarie 1992 a fost ales consilier în primul Consiliu local al municipiului Craiova.
În legislatura 1992-1996 a fost senator în Parlamentul României unde, începând cu toamna anului 1993, a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Comisiei de privatizare a Senatului.

Activitate literară.
Colaborări

"Viața Șantierului", "Chimistul", "Înainte", "Ramuri", "Mozaicul", "Revista de protecție a muncii", "Viața medicală", "Curierul Filatelic", "Pădurea noastră", "Parlamentul", "Filatelia", "Rațiunea" (din 2001 - director de imagine), Studioul de Radio Oltenia Craiova, "Mesagerul Olteniei" (din 2009 - secretar general de redacție).

Activitate filatelică

Este prezent cu activitate de peste 40 de ani în cadrul filialei Dolj a "Asociației Filateliștilor din România", conducând "Cercul Filatelic Municipal Craiova", "Cercul Militar Craiova" și îndeplinind funcția de vicepreședinte al "Asociației Filatelice Dolj".
Ca organizator, se implică și obține aprecieri din partea oficialităților, presei și filateliștilor, inclusiv a participanților străini pentru modul cum a organizat desfășurarea expozițiilor interjudețene și internaționale în cadrul trilateralei "Craiova-Goma Oreahovitza-Rzeszow" sau a bilateralelor interțări România-Bulgaria și România-Polonia desfășurate la Craiova. Prin participarea la expozițiile internaționale de la Nanterre (1993), Bieisco - Biala (1994), Bratislava (1995), Plevna și Grinsbach am Rotai (2002) în calitate de conducător al delegației României, comisar național sau membru în juriu (atestat din 19.03.1994 pentru treapta I de nivel național, inclusiv la solicitare și delegare în jurii internaționale) reprezintă cu cinste culorile patriei, crescând prestigiul internațional al filateliei române.
Prin exponatele sale, în majoritate având tematică referitoare la elemente ale culturii românești, încearcă să devină un "ambasador al culturii românești", relevând fațetele variate ale acesteia în contextul timpului ca elemente componente ale culturii europene și universale ce demonstrează perenitatea viețuirii și locuirii românilor pe vatra strămoșească din ambientalul carpato-danubiano-pontic.
Este prezent la expoziții interjudețene și naționale sau internaționale (sub patronaj FEPA sau FIP) cu exponate de filatelie tematică și maximafilie.
Obține numeroase medalii în rang de argint, vermeil și aur. Activitatea i-a fost recunoscută și recompensată.

Afilieri

● Membru fondator al Academiei Mondiale de Filatelie;
● Membru activ al Academiei Europene de Filatelie;
● Membru al Asociației Internaționale a Jurnaliștilor Filateliști;
● Membru fondator al Asociației Filatelice franco-române;
● Membru al Consiliului Director al Federației Filatelice Române;
● Membru fondator și al Consiliului Director al Societății Române de Maximafilie „Dr. V. Neaga";
● Membru de onoare al Federației Filatelice Române;
● Distins cu insigna de aur a Asociației Filatelice Române (1988) și a Federației Filatelice Poloneze (1997);
● Filatelist de Onoare al Societății Filatelice Cluj (2002).
● Membru al Ligii Scriitorilor din România.

Lucrări publicate

Valențele comunicării prin timbru (I) - Fauna pădurii românești, Ed. Craita Sudului, Craiova, 2006

Războiul pentru independență (1877-1878) - Valențele comunicării prin timbru (II), Ed. Sitech, Craiova, 2007

Greșeli de machetare pe mărci poștale românești 1858-2005, Ed. Sitech, Craiova, 2008

Risipite (eseuri, reportaje, interviuri), Ed. Sitech, Craiova, 2009

Sursa: wikipedia, enciclopedia liberă http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Potcoav%C4%83

************************ 
Craiova... maximafilie... dr. Valeriu Neaga...

Elev fiind în clasele primare, în anii ’50 m-am întâlnit cu marca poştală, ... micul şi mirificul peticuţ de hârtie colorată care a avut capacitatea de a determina naşterea unei pasiuni ce se va împleti ulterior cu viaţa mea cotidiană... Anii au trecut, copilul cu ochii iscoditori, cu permanente întrebări pe buze: „de ce, de unde, cum aş putea” s-a perfecţionat odată cu trecerea timpului... Au trecut anii de şcoală, de facultate, cu suişuri şi coborâşuri anii de activitate profesională dar, pasiunea pentru marca poştală a rămas cu toate dificultăţile pe care viaţa mi le-a scos în cale.

În anul 1970 am aderat la „filatelia organizată” având posibilitatea să-mi fac ucenicia pe lângă venerabili cu nume ilustre, care vor rămâne pentru totdeauna în ceea ce putem numi „istoria filateliei”: Dumitru Passalega, Alex. Sălceanu, Sandu Obreja, Constantin Iulian, Marin Iordache care ne supervizează activitatea de pe Tărâmul celălalt, după ce au trăit efemera prezenţă pe pământ.....

În cei peste 40 de ani de tranzit prin viaţa filatelică a Craiovei am avut ocazia să cunosc o mare varietate de personaje ce se pot denumi „oameni buni” şi „ oameni mai puţini buni” dar, „cumpărând” de la fiecare câte ceva mi-am creat „propria optică” presărată cu bucurii, împliniri şi chiar unele eşecuri care nu au reuşit să mă determine să abandonez pasiunea de o viaţă... Am abordat toate faţetele în care se poate implica un colecţionar: activitatea organizatorică, inclusiv de manifestaţii filatelice, de expozant incluzând un număr impresionant de exponate tematice şi de maximafilie - cu care am putut în mod deosebit să demonstrez că se pot realiza colecţii competitive şi cu mărci româneşti -  şi de arbitru (membru de juriu).

Cu exponatele mele în care majoritatea tematice cu elemente de cultură a poporului român „etnografie românească”, „pictura românească”, „construcţii pe teritorii unde locuesc români”, „arhitectura pe teritoriul României de-a lungul secolelor”, am încercat să devin „un ambasador” al culturii româneşti relevând faţetele variate ale acesteia în contextul timpului cu elemente componente ale culturii europene şi universale, demonstrând perenitatea vieţuirii şi locuirii românilor pe vatra strămoşească din ambientalul carpato-danubiano-pontic. Cu multă sinceritate pot afirma că decada a opta din secolul trecut m-a adus în ipostaza de a face cunoştinţă cu maximafilia, mlădiţa mai tânără a filateliei, segment de hobby filatelic unde România în frunte cu dr. Valeriu Neaga a avut o contribuţie de mare eficienţă în recunoaşterea sa ca segment de colecţionare şi expunere pe plan mondial. Aici am luatr cunoştinţă de ceea ce se poate numi „copilăria” acestui segment de colecţionare filatelică cu implicarea unor centre cu activităţi în Bacău, Cluj-Napoca, Bucureşti şi Timişoara, dar unde asemenea „viruşilor”, microbul maximafiliei s-a răspândit în toată ţara, ajungând şi la Craiova.

Pagină manuscris mărturisiri - click pe imagine pentru mărire

Am fost impresionat de prima expoziţie europeană de maximafilie organizată în România, „Euromax’74” de la Bucureşti unde, în cadrul primului simpozion internaţional de maximafilie a fost adoptat „Statutul internaţional al maximafiliei” ca urmare a eforturilor depuse de organizatorii români în frunte cu venerabilul dr. Valeriu Neaga, care astfel realizează o premieră pentru ţara noastră, după ce în anul 1948 împreună cu dr. Petru Pitea înfiinţează primul „cerc filatelic studenţesc” la Cluj, ce va implica în activitatea de realizare de TCV-uri şi maxime, începută după 1918 de „pionierii” acestei activităţi, în frunte cu Constantin Petrovici şi Eugen Kuszalik care-şi creaseră relaţii de parteneriat cu Antonio dos Furtrado (Portugalia), Georges Naudet şi Gonzague de la Ferté (Franţa) personalităţi care ulterior, vor semna „certificatul de naştere” al maximafiliei.

Prin activitatea desfăşurată începând cu anii ’30 ai secolului XX se poate afirma că în România maximafilia s-a născut la Cluj având ca părinţi pe C. Petrovici şi E. Kuszalik, P. Pitea şi V. Neaga (în perioada celor 4 ani de studenţie la Cluj).

Trebuie să remarc interesul şi continua acţiune de înseminare a „morbului maximafiliei” desfăşurată de dr. Valeriu Neaga, care a introdus în ţară material propagandistic pentru acest domeniu de colecţionare din Franţa (reviste Les Maximaphile Français) şi lucrarea „La collection maximaphile” apaţinând francezului Gonzague de la Ferté). Acţiunile sale nu au fost zadarnice, ci încununate de succes, maximafilia fiind în final agreată de FIP, constuindu-se ca domeniu distinct de colecţionare cu conducere distinctă în cadrul congresului FIP din 1977 de la Amsterdam, şi ulterior, în 1978 la Praga, ca urmare a acţiunilor lui Gonzague de la Ferté, André Sanders, Luigi Morera, Valeriu Neaga şi Istvan Szekely s-a aprobat „Regulamentul FIP pentru colecţiile de maximafilie” şi crearea comisiei FIP de maximafilie (subcomisie în cadrul comisiei de filatelie tematică – cu dr. Valeriu Neaga ca vicepreşedinte). În 1982, la reuniunea FIP de la Paris  s-a hotărât înfiinţarea comisiei de maximafilie cu dr. V. Neaga preşedinte , funcţie pe care o va deţine până în 1988 când, din raţiuni politice româneşti a fost obligat să demisioneze. „Pentru ce” şi „de ce” a militat dr. V. Neaga pentru colecţionarea de ilustrate maxime? Posibile răspunsuri pot fi:

- acestea pot determina realizarea de colecţii spectaculoase ( colecţii tematice şi de subiect) mai uşor de întocmit şi cu efort financiar mai redus.

- cu ajutorul ilustratelor maxime se poate demonstra de către colecţionari inventivitatea fiecăruia dar şi realizările personale în domeniu.

În timp, după o perioadă de elan, apetitul pentru acest domeniu de colecţionare scade, determinat de scăderea numărului de confruntări internaţionale sub patronaj FIP, FEPA sau interţări. În mod deosebit se remarcă o apreciere diferenţiată de către jurii a exponatelor, motiv pentru care expozanţii se îndreaptă spre segmente expoziţionale unde „subiectivismul” juriilor este mai uşor de învins. Un interesant esseu-studiu pe această temă am publicat în revista „Filatelia” nr.7-8 şi nr.9 din 2007 cu titlul incitant „Maximafilia românească în regres?”

Pe doctorul Valeriu Neaga l-am cunoscut cu ocazia participării la diverse manifestări expoziţionale din ţară unde oficia în calitate de „arbitru” sau de „observator” al FFR, dar în mod special, prin intermediul unui consătean al domniei-sale, venerabilul Valentin Berezovschi. Discuţiile noastre au fost purtate în domeniul maximafiliei, punctând în ceea ce priveşte „subiectivismul” arbitrilor manifestat în aprecierea colecţiilor în mod special al celor realizate cu piese româneşti, ajungându-se uneori la explicaţii cu „piesele pe masă”, comparaţiile realizându-se în cadrul exponatelor de „arhitectură românească” unde doctorul Neaga insista pe necesitatea prezentării unor piese vechi, iar în cazul unora existând şi aprecierea că sunt „contrafăcute”... În cadrul unor colecţii realizate cu piese străine el susţinea că piesele vechi prezentate erau credibil corecte.... dar ulterior afirmaţia s-a dovedit mai mult decât „fără acoperire” când exponatul „Belgia ....” al unui colecţionar român, după ce a fost multiplu apreciat cu medalii în rang de vermeil mare şi aur la expoziţii internaţionale interţări şi Balkanmax, necazul l-a păţit la expoziţia FIP din Belgia, unde a fost apreciat cu „diplomă de participare” identificându-se de către specialiştii belgieni din juriu, un număr însemnat de piese trucate. În final, pot aprecia că între mine şi doctorul Valeriu Neaga s-a restabilit echilibrul de amabilităţi ce trebuie să caracterizeze relaţiile dintre doi intelectuali, care în anumite ipostaze pot avea păreri diferite, controverse sau chiar discuţii mai aprinse, dar în final trebuie să învingă principiile care, este necesar să fie aşezate pe baze temeinice de realitate şi corectitudine.

Îl apreciez pe venerabilul dr. Valeriu Neaga ca fiind o personalitate marcantă a filateliei româneşti şi internaţionale care si-a lăsat numele înscris cu majuscule în istoria filateliei, în mod special ca unul dintre părinţii segmentului filatelic numit „maximafilie”.

O foarte apreciată lucrare filatelică.