Mărturisiri în poiana vieţii.
În
filatelie, ca în oricare alt domeniu al vieţii, important este să faci corect
primii paşi. Reuşita primilor paşi depinde de părinţi, apoi de profesori. Au
trecut 50 de ani de când, încă fiind copil, am pornit pe drumul către bucuria de
a colecţiona. Primii paşi în filatelie s-au dovedit nesiguri şi descurajanţi;
toate timbrele erau frumoase, cărţile poştale ilustrate îmi făceau cu ochiul,
întregurile poştale mă cucereau cu parfulul de epocă şi, pentru ca deruta să
fie totală, mai existau şi ilustratele maxime… Caietele, clasoarele, cutiile
erau depozitarele micii mele agoniseli “de o viaţă de copil”. În anii ’70 ai
secolului trecut, am avut şansa de a fi acceptat, la Bacău, într-unul dintre
cele mai valoroase grupuri de filatelişti ai ţării. Faptul că la Bacău
preocuparea prioritară a coordonatorilor activităţilor filatelice era
promovarea colecţionarilor tineri care să devină ulterior din speranţe,
certitudini ale viitorului filatelic a fost pentru mine o mare şansă în
corecţia paşilor învăţaţi până atunci.
 |
| Panoramă în sala expo Balcanfila'91 |
“Nea” Petre Huică, Geo Văduva, Ioan Arghir,
Valeriu Zamfirescu sau “domn’ profesor” Ioan Micu m-au învăţat că important este nu
„să aduni” ci, „să expui”, adică să studiezi, să selectezi, să munceşti la
aranjatul în pagini şi apoi să explici ce ai vrut să faci. „Rolul asociaţiilor
noastre filatelice este să organizăm acţiuni prin care să arătăm
participanţilor de ce este frumoasă filatelia”, îmi spunea preşedintele Ioan
Micu. Cei mai grei paşi i-am făcut în
preajma celui ce urma să fie unanim declarat de confraţi, „Patriarhul
filateliei româneşti”, neuitatul inginer silvic Kiriac Dragomir. Prima întâlnire cu
viitorul meu mentor am avut-o în casa de pe strada Ghiocei. M-a primit cu
căldură ca pe un con-moldovean din ţinutul Bacăului şi a ascultat povestea
visului meu filatelic. Replica exprimată cu blândeţea-i caracteristică m-a
îngenunchiat imediat şi a lipsit doar şutul care să mă arunce definitiv de pe
drumul speranţei mele filatelice: - „Tinere, e frumos ce spui dar trebuie să
ştii că filatelia nu se face numai cu pasiune. Ai nevoie de bani! Mulţi bani!”
Realizând repede că vorbele sale m-au făcut să cad în genunchi, ca un părinte
grijuliu, mi-a întins imediat şi o mână să mă ridice: -„ Ai pornit pe un drum bun
dar, priveşte spre orizont către stejarul falnic care a crescut cu efort şi nu
căuta să te caţeri în el repede, folosind agoniseala lui. Mulţumeşte-te cu ce
cade din stejar, cultivă, dezvoltă şi poate vei reuşi să creşti frumos fără a
fi stejar. Sunt mii de specii de arbori utili chiar dacă nu sunt falnici...”.
În drumul lung de întoarcere acasă am privit către stejarii ce alergau prin
faţa ferestrei trenului şi, pentru prima dată, căutam cu privirea şi alţi
arbori care să spargă mitul stejarului,
copacul falnic şi de neclintit de vânt.
Rămăsesem „singur pe drum” şi trebuia nu doar să merg ci, să mai şi
alerg pe drumul filateliei. În alte întâlniri, surprins că nu am renunţat la
pasiune şi la vise, „Patriarhul” m-a sfătuit, parcă jenat că mă bruscase psihic,
să mă apropii de grupul speranţelor din „arboretul filatelic” în care mugurii
ramurilor ce urmau să-i facă falnici erau doar porniţi. Aşa i-am cunoscut şi, apoi, am prins puţin soare în comun cu colegii Răzvan Popescu, Leonard Paşcanu,
Emanoil Săvoiu, Adrian Miuţu şi Cristian Scăiceanu. Printre aceste vlăstare ale
filateliei mi-au crescut şi mie ramurile, mi-am stabilit ferm echilibrul şi am
început să sper că pot ajunge până la soare. Dar, soarele meu filatelic s-a
dovedit a veni de la un alt falnic stejar al filateliei româneşti, omul la al
cărui pronuţare de nume tremur şi acum: avocat Dumitru Passalega. Să fii primit
în apartamentul avocatului din vila de la Craiova, „templu al filateliei”, era
un act de curaj dar şi o victorie de palmares. În vizita mea, am întâlnit un Faraon al filateliei care se pregătea să-şi sigileze piramida care va rămâne,
probabil, una dintre minunile filateliei mondiale. S-a bucurat că vede încă un tânăr pasionat de
filatelie, mi-a explicat ce riscuri mi-am asumat venind acasă la un om
supravegheat şi mi-a lansat provocarea vieţii: - „Tinere coleg, astăzi nu mai
poţi obţine piese valoroase oricâţi bani ai avea. Mulţumeşte-te cu ce găseşti!
Orice piesă filatelică este o clipă din istoria poştală şi ea trebuie
descoperită, studiată, pusă la locul ei pe coordonatele istorice şi, mai ales,
pusă în valoare prin prezentarea ei în exponat. Dacă nu sunt expoziţii, provoacă
asociaţia ta să le organizeze”. Riscul asumat prin vizita la avocatul D.
Passalega a fost compensat de marele impuls primit. Atunci mi-am făcut curajul
de a
realiza exponate şi de a susţine orice iniţiativă de a organiza expoziţii
filatelice la Bacău. Şi iniţiativele au urmat. Inimoşii filatelişti din Bacău
au organizat câteva expoziţii specializate de nivel naţional şi după
descoperirea potenţialului de spaţiu în sala de atletism şi acceptarea
utilizării acelei săli pentru expoziţii a fost organizată naţionala de
întreguri poştale cu 400 de panouri şi apoi, expoziţiile internaţionale
„Socfilex’89” şi „Balcanfila ’91” cu utilizarea a câte 600 de panouri.
 |
| Zona de intrare la expo "Balcanfila'91". |
Onoranta misiune
de coordonator tehnic al expoziţiilor a putut fi îndeplinită cu succes
recunoscut datorită reverberaţiei permanente a îndemnurilor avocatului D.
Passalega. Printre expoziţiile importante organizate s-a numărat şi Naţionala
de Maximafilie din anul 1986. Echipa de montare a expoziţiei era în criză de
timp datorită sosirii cu întârziere a multor exponate. Eram în preziua
vernisajului şi ne prinsese miezul nopţii încă în sala de expunere. Invitaţii
de onoare erau la „şedinţa de protocol” unde se pregătea şi programul simpozionului
de maximafilie. La ora unu din noapte, primim vizita stejarului maximafiliei
româneşti, doctorul Valeriu Neaga. Marea surpriză pentru mine a fost că, pentru
prima dată de când coordonam astfel de acţiuni, un oficial al unei expoziţii a
venit să mulţumească echipei de montaj recunoscând şi apreciind contribuţia
voluntarilor. Am descoperit atunci omul care se considera coleg cu noi toţi,
începători în ale maximafiliei. Zilele următoare mi-au oferit şansa de a
discuta mai mult pe tema maximafiliei şi doctorul Neaga m-a încurajat să
realizez exponatul de maximafilie proiectat de mine. După aproape doi ani, am
primit un telefon de la Bucureşti. Doctorul Valeriu Neaga studiase exponatul
meu intitulat „Energii” care a participat la o expoziţie în capitală. Mi-a
transmis aprecieri dar, m-a invitat ca la prima mea prezenţă în Bucureşti să-l
contactez pentru a purta o discuţie pe marginea exponatului. Era o şansă
rarisimă de a benficia de consilierea unui expert în maximafilie şi ca urmare,
i-am făcut rapid o vizită. După o discuţie în care doctorul Neaga se comporta
ca un frate mai mare, cu o tactică impecabilă de a prezenta observaţiile fără a
deranja sau irita, am înţeles că şansele de promovare a exponatului meu erau
foarte reduse. Argumentele au fost convingătoare. Ele au constituit pentru mine
o veritabilă lecţie de maximafilie şi au devenit criterii pentru exponatele
care au urmat. Cu mult tact îmi explicase că tema era prea vastă, că utilizarea
aproape exclusivă a maximelor româneşti relativ recente şi absenţa pieselor
valoroase vechi îmi blochează orice acces la punctaje mari.
Remarcabil era cu
cât tact mi-a explicat că noi, românii, nu avem acces la piesele din ţările
occidentale, tocmai cele care să dea valoare colecţiei. A continuat cu
recomandarea de a transforma exponatul din unul de maximafilie în unul de
filatelie tematică păstrând planul. Anii de după 1989 au schimbat condiţiile
sociale şi bucurându-mă de liberul acces la piaţa mondială de ilustrate maxime
am constatat câtă dreptate avea mentorul meu maximafil. Câteva consultări
telefonice cu doctorul Valeriu Neaga mi-au consolidat proiectele privind
colecţiile de maximafilie dar, din nefericire, s-a mutat la cele veşnice şi nu am
mai avut şansa de a-i mulţumi atunci când juriile au apreciat foarte bine exponatele
mele. În „parcul dendrologic” al filateliei stejarii falnici au devenit
simboluri în peisaj. Lianele s-au căţărat pe tulpinele lor, fără eforturi, să
strălucească în soare. În umbra stejarilor cresc însă, şi arbori care-şi fac
propriile coroane. Fără aceştia, „biotopul” filatelic nu ar fi complet şi
omogen.
Crezul şi bilanţul vieţii filatelice.
Colecţiile
filateliştilor de prestigiu au trezit întotdeauna curiozitatea publicului
avizat, dar şi a celor care văd în ele adevărate comori misterioase. Pentru că
filatelia este considerată de unii ca un hobby scump, prin care, practic, se
tezaurizează valori uneori de invidiat. Este, însă, filatelia o pasiune scumpă?
Membru în Asociatia Filatelică Română de peste 30 de ani, inginerul băcăuan
Mihai Ceucă, unul dintre colecţionarii cei mai cunoscuţi, susţine că nu.
(Reporter) - Aşadar, domnule inginer, este filatelia un hobby
foarte scump? Cum se apreciază valoarea pieselor filatelice?
(Ceucă Mihai) -
Filatelia este, conform dicţionarelor, acţiunea de a colecţiona şi de a studia
timbrele poştale. Asadar, filatelia este privită ca fiind o preocupare pentru
colecţionarea timbrelor dar, şi un domeniu ştiinţific de studiu al acestora. Aş
sublinia în mod special că obiectul colecţionării şi al studiului îl constituie
timbrele poştale. Istoria timbrelor a început în anul 1840 şi primele timbre
emise în diverse ţări sunt rarităţi dovedite prin studii filatelice şi de
istorie poştală. Valoarea unui timbru este determinată de vechimea şi raritatea
lui, elemente care trebuie să fie argumentate şi susţinute ştiinţific. Primele
timbre, valori filatelice autentice, au rămas puţine şi odată intrate în
clasoarele colecţionarilor sunt greu de obţinut de colecţionarii zilelor
noastre. Setea de a colecţiona a condus la extinderea noţiunii de filatelie
spre obiecte poştale colaterale precum întregurile poştale, care au timbrul
imprimat şi nu ataşat prin lipire, sau spre cărţile poştale maxime care sunt
vederi cu timbrul lipit pe fata ilustrată. Aceste piese poştale au avut tiraje
mari şi au o vechime mică în comparaţie cu timbrele poştale valoroase şi, ca
urmare, au valori financiare foarte reduse. Pentru comparaţie, primele timbre
care au circulat prin lume se mai pot procura, de regulă, doar prin licitaţii
publice, la preţuri de mii, zeci de mii, chiar sute de mii de euro, iar
maximile şi întregurile poştale pot fi cumpărate în mod curent din orice târg
filatelic, cu sume modice. Am citit în presa locală că un colecţionar medaliat
dispune de mii de întreguri poştale şi, în acelaşi timp, evalua colecţia sa în
“declaraţia de avere”, prezentată public, la suma de 15 mii de euro; un calcul
simplu conduce la valoarea unei piese filatelice din astfel de colecţii.
Datorită lipsei tot mai acute a pieselor filatelice valoroase, pentru supravieţuirea
filateliei s-a apelat, în ultimii ani, chiar şi la soluţia de a accepta în
exponate şi documente nefilatelice în aşa-numita “clasă open”. Aşadar, un hobby
foarte scump este doar filatelia bazată pe timbrele filatelice foarte vechi.
Colecţiile prezentate în majoritatea expoziţiilor sunt cumpărate prin renunţarea
la banii pentru ţigări şi nu trebuie păstrate în seifuri bancare. In fapt,
aceste colecţii işi realizează menirea de a fi instructive şi, ca urmare, sunt
mai tot timpul pe circuitul expoziţional, aşa încât proprietarii nu mai reuşesc
să le admire în tihnă, acasă.
(R) - De ce filatelia si de când?
(C.M.) - Eram
elev în “şcoala generală” şi m-au provocat colegii să colecţionăm şi să facem
schimb de timbre poştale. Păstram timbrele între paginile cărţilor beletristice
pentru a nu le plia. Primul meu clasor, unul mic, l-am câştigat ca premiu la
loteria plicurilor filatelice. In plicurile cu timbre se aflau şi tichete cu câştiguri
în materiale filatelice sau cu “mai trage un plic”. Părinţii au remarcat că
aveam o ocupaţie extra-şcolară interesantă şi, mai cu seamă, utilă şi mi-au făcut
cadou (nici nu mai ştiu dacă părinţii sau Moş Gerilă, că Moş Crăciun nu
ajunsese în România) un clasor foarte mare. Timbrele erau frumoase şi ne atrăgeau,
iar valoarea pentru schimburile dintre colegi era determinată de mărimea
timbrului şi de distanţa până la ţara de emitere. Îmi amintesc cu emoţie câtă
dezbatere făceam, noi puştii, pe atlasul de geografie pentru a descoperi ţara şi
a stabili distanţa faţă de România. Tot cu emoţie, îmi amintesc de câteva
timbre “mari”, cu elefanţi, emise de Laos, timbre care erau vedetele
clasorului. Au urmat anii de liceu, filatelia era o activitate prea statică şi
energia era orientată spre sport, iar în facultate, în loc de plicuri cu timbre
preferam să cumpăr cărţi tehnice. Sămânţa de filatelie era, însă, în germinaţie
şi cumpăram toate materialele filatelice emise pentru a marca, la Iaşi,
aniversarea unor evenimente culturale şi tehnice. Sunt convins că filatelia a făcut
să încolţească si, apoi, mi-a întreţinut plăcerea de a admira frumosul din viaţă,
de a studia, de a fi ordonat, de a aprecia valoarea lucrurilor şi de a stabili
relaţii colegiale bazate pe reciprocitatea sentimentelor. Nu-mi pare rău că am
dedicat filateliei multe zile din viaţă! A meritat!
(R) - Sunteti atestat ca membru de juriu national în
filatelie din 1988, distins cu diplome de onoare şi de excelenţă şi cu Insigna
de aur a Federaţiei Filateliştilor din România. Aveţi 57 de expuneri de colecţii
şi 12 participări internaţionale, vi s-au decernat medalii în rang aur – naţionale,
de aur – internationale şi vermeil de la Federaţia Internaţională de Filatelie,
aţi fost şi sunteti coordonator tehnic general pentru expoziţii internaţionale şi
naţionale. Vă consideraţi unul dintre marii filatelişti ai României?
(C.M.) - Nu
există o unitate de măsură care să stabilească valoarea unui filatelist şi, ca
urmare, nu se pot face ierarhizări valorice ale filateliştilor. A te considera
un mare filatelist este, fie o dovadă de impoliteţe faţă de colegii filatelişti,
fie un simptom evident de paranoia. Cred că se impune să lamurim problema
recompenselor acordate pentru participarea la expoziţiile filatelice. Există
tentaţia, alimentată cu bună ştiinţă de cei interesaţi, de a considera că o
medalie de aur este echivalentă cu primul loc într-o competiţie sportivă. O
expoziţie filatelică nu este un concurs atletic în care toţi participanţii
pornesc de la linia de start şi primii ajunsi la linia de sosire primesc
medaliile în ordinea sosirii. Expoziţia filatelică este o prezentare a unor
colecţii filatelice care trebuie să fie organizate după câteva criterii foarte
precis stabilite în regulamente acceptate de toţi participanţii. Membrii
juriului expoziţiei nu sunt arbitri cronometrori, ci filatelişti instruiţi,
care cunosc regulamentele şi apreciază exponatele conform criteriilor
stabilite, acordând puncte precum notele la şcoală. Fiecare membru al juriului
completează câte o fişă de apreciere, se face o medie a punctajelor acordate şi,
în final, exponatul obţine o notă de la 1 la 100. Toate exponatele cu note
cuprinse între 90 şi 100 primesc câte o diplomă ”în rang” de medalie de aur şi,
treptat, în descreşterea valorică a notelor, în rang de argint-aurit (vermeil),
argint, bronz-argintat şi bronz. Rezultă, aşadar, că la marile expoziţii se
acordă zeci de diplome în rang de aur, sute de vermeil, argint şi aşa mai
departe. La o expoziţie nu există un singur câştigător, deci nu există “cel mai
bun”! O chestiune de logică ne conduce spre ideea că un exponat care a primit
la o expoziţie un anumit număr de puncte va primi cel puţin acelaşi punctaj şi
la viitoarele participări expoziţionale. De regulă, un exponat care a fost
apreciat de trei ori cu punctaj pentru medalia în rang de aur nu mai este
acceptat în competiţie şi este invitat să participe la o clasă specială, ”de
onoare”, pentru a-şi îndeplini rolul de vector de instruire.
(R) - Este filatelia un act de cultură şi de educaţie?
(C.M.)
- Mi-am reluat preocupările filatelice dar, de această dată la nivel de pasiune
reală şi susţinută, după ce m-am aşezat la casa mea şi după ce am putut aprecia
matur rolul acestei pasiuni în viaţa individuală şi influenţa ei în viaţa
socială. În anii socialismului exista un slogan care motiva oficial această
pasiune: “filatelia, act de cultură şi de educaţie!” Eu consider şi acum că era
o exagerare. Cultura presupune cunoştinţe vaste care să asigure progresul spre
un nivel ridicat de dezvoltare intelectuală, iar educaţia implică un ansamblu
de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor
intelectuale, morale sau fizice, ale cetăţenilor, ale societăţii. Filatelia
poate fi considerată doar un vector de răspândire a culturii, doar un mijloc de
instruire. Nu poţi ajunge un om de cultură practicând numai filatelia. Exagerând
importanţa filateliei, riscăm să pierdem adevărata măsura a lucrurilor.
(R) - În noianul de informaţii şi tentaţii mediatice de
astăzi, mai au expoziţiile filatelice un rost?
(C.M.)
- Sălile în care sunt expuse colecţiile devin adevărate amfiteatre ale
instruirii. Vizitatorii admiră piesele filatelice, frumuseţea timbrelor, recepţionează
mesajul instructiv al timbrelor. Vizitatorii nu sunt fanii expozanţilor, ci
admiratorii exponatelor. Ei gustă din plăcerea unei pasiuni fără să ştie, la început,
ce punctaje şi medalii vor primi exponatele. Într-o comparaţie neacademică, e
ca la vinuri: există vinuri medaliate, dar marele consum e la vinurile de masă!
Orice expoziţie filatelică este parte a unui ansamblu de acţiuni cu caracter
cultural şi comercial. Se desfăşoară simpozioane pe teme filatelice, administraţiile
poştale lansează serii de timbre şi materiale filatelice, comercianţii folosesc
oportunitatea prezenţei unui număr mare de simpatizanţi ai filateliei pentru a
deschide standuri de vânzare. Expoziţiile există datorită colecţionarilor şi
este firesc ca aceştia să beneficieze, prin participare, de satisfacţia muncii
apreciate de vizitatori, dar şi de certificarea calităţii exponatului de către
juriu pentru o eventuală valorificare comercială a acestuia.
 |
| Vice-preşedinte al AF "Grigore Pascu" Bacău |
(R) - Cred că nu trebuie să uităm de târgurile filatelice…
(C.M.)
- Revenind la definiţia filateliei, se deduce uşor că “filatelişti” sunt doar
colecţionarii cu colecţii mai mari sau mai mici şi cercetătorii, oamenii care
studiază timbrele şi istoria filateliei. Este evident că pentru a colecţiona
este nevoie de materiale şi că acestea sunt furnizate de comercianţi. Comerţul
filatelic este important pentru filatelişti. Spre deosebire de expoziţiile
filatelice, târgurile filatelice nu pot fi considerate activităţi cu caracter
filatelic; ele au caracter comercial. Organizarea târgurilor nu este atribuţia
filateliştilor. O tendinţă evidentă a târgurilor filatelice este aceea de a fi invadate
şi dominate de colecţiile de numismatică, de antichităţi şi, din ce în ce mai
puţin de cele de mărci postale. Marca postală, ea însăşi, pierde teren în faţa
exploziei internetului care a mărit viteza de transmitere a mesajelor.
Scrisorile, cărţile poştale ilustrate, felicitările au devenit virtuale şi
serviciile poştale se taxează cu chitanţe cu cod de bare care iau locul
timbrelor adezive ilustrate tematic.
(R) - Va supravieţui filatelia marilor provocări ale epocii informatizării?
(C.M.)
- Cei peste 160 de ani de filatelie cred că au creat impulsul care să asigure
ca, măcar şi numai din inerţie, filatelia să mai reziste încă 150 de ani, după
care, vor vedea strănepoţii ce vor face... Activitatea filatelică, dependenţa
de viaţa socială, a avut o evolutie sinusoidală, cu perioade de dezvoltare
alternând cu perioade de stagnare, de conservare. Prezentul confirmă afirmaţia.
În anii ’70, când se înregistra o stare de progres social în întreaga lume,
precum şi în România, filatelia românească avea tendinţa de a deveni activitate
de masă. Era un hobby plăcut şi instructiv dar, în acelaşi timp, şi o sperantă
de conservare a investiţiei financiare. Alterarea situaţiei economice şi
politice ca urmare a crizei energetice din deceniul al noualea a favorizat
derapajul către exagerarea preocupărilor pentru “filatelia angajată”. Actuala
tranzitie politică şi social-economică din România s-a dovedit a fi nefastă
pentru filatelie. Pasiunile nu mai au proritate în viaţa românilor, numărul
filateliştilor a scăzut drastic, iar filateliştii activi şi cotizanti se numără
pe degete în fiecare judeţ. Noroc că actuala legislaţie permite legalizarea
unei asociaţii cu numai trei membri activi, pentru că, altfel, nu ar mai fi
nicio asociaţie filatelică în Bacău. Pentru supravieţuire, asociaţiile se
organizează, acum, cu extindere naţională, având ca liant o ramură filatelică,
de exemplu, maximafilia. Eu sunt optimist! Timbrele sunt, încă, tratate ca
simboluri naţionale şi progresele incontestabile ale tehnicii comunicaţiei nu
vor putea anula rolul de patrimoniu naţional al colecţiilor din orice ramură a
filateliei.
(R) - Credeţi că generaţiile viitoare vor citi despre filatelie doar în cărţile
de istorie a culturii?
(C.M.)
- Cărţile de istorie a culturii vor avea, neîndoielnic, şi capitole despre
filatelie dar, eu am convingerea că filatelia nu va deveni “istorie”. Spiritul
de conservare a valorilor va dăinui, cu siguranţă, şi colecţionarii vor fi
trataţi ca proprietari de mici muzee filatelice. Administraţiile poştale vor
continua să editeze emisiunile poştale deoarece acestea au devenit de mult timp
simbolul instituţiei şi chiar logica existenţei lor. Rolul instructiv al colecţiilor
filatelice este incontestabil şi, mai nou, s-a dovedit şi rolul terapeutic al
filateliei, aceasta fiind o activitate adecvată pentru suferinzii de boli
locomotorii, diabet şi altele care necesită lipsa eforturilor fizice. Taberele
pentru copiii cu diabet s-au dovedit laboratoare utile pentru susţinerea
ultimei afirmaţii. Nu-mi permit să fac profeţii dar, filatelia nu se va stinge
niciodată! Întreţinerea existenţei acestei pasiuni nu necesită cheltuieli
foarte mari iar efectele sunt inestimabile!
A consemnat: Petru DONE redactor "Ziarul de Bacău" – 16.01.2012
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/01/16/comori-in-miniaturi-este-filatelia-o-pasiune-scumpa-1.html
"Un filatelist din şi pentru
Bacău: ing. Mihai CEUCĂ"
articol din revista filatelică "Curierul Filatelic" - Sibiu 1996
Născut în anul 1947 în municipiul Roman unde a terminat cursurile Liceului
„Roman Vodă". Încă din anii de liceu şi-a ales ca hobby filatelia, domeniu
care îi satisfăcea pasiunea sa pentru design şi estetică. Şi-a continuat studiile
la Institutul Politehnic “Gheorghe Asachi" din Iaşi devenind inginer. Atmosfera
încărcată de istorie a oraşului în care s-au emis primele mărci poştale
româneşti a constituit cadrul ideal pentru încurajarea pasiunii de cercetare a
istoriei poştale.
Inginer şi tehnocrat în municipiul
Bacău unde şi-a întemeiat familia şi s-a perfecţionat profesional ca
inginer-şef mecano-energetic la Întreprinderea de Maşini Unelte Bacău, a
contribuit cu succes la afirmarea vieţii filatelice a cetăţii moldovene. Devenit
membru al Asociaţiei filatelice locale în 1979, a fost membru fondator al
Cercului filatelic „Ştiinţă şi tehnică" reunind filateliştii dintr-o mare
fabrică a municipiului şi din Universitatea băcăuană. A debutat în activitatea
expoziţională mai întâi ca expozant în domeniul filateliei tematice şi
maximafiliei abordând cu aplomb ampla tematică a energiilor. Pasiunea pentru cercetare l-a
determinat să abordeze domeniul studiilor filatelice; a realizat studii şi exponate de
istorie a marcofiliei din judeţul Bacău apoi s-a dedicat domeniului
întregurilor poştale. Este autorul unor descoperiri în premieră ale unor erori
la întregurile poştale clasice, propunând o nouă catalogare a mandatelor
poştale cu marcă fixă „Efigia Regelui Ferdinand" şi recatalogarea unor
cărţi poştale. Exponatele sale de întreguri poştale şi în special cel de studiu
al întregurilor emise în perioada anilor 1917-1927 „Ferdinand" au fost
recompensate cu medalii de aur la expoziţiile republicane organizate în diverse
localităţi ale României şi cu medalii de vermeil mare la cele internaţionale
„Socfilex'89" şi „Balcanfila'91. Deşi a reprezentat România într-un
domeniu filatelic puţin abordat în Asia, exponatul a obţinut un meritos
palmares şi la Expoziţia mondială de la Bangkok 1993.
Dar, filatelistul Mihai Ceucă
rămâne un cetăţean marcant al urbei Bacău prin remarcabile probe de
virtuozitate în coordonarea acţiunilor expoziţionale băcăuane care au înscris
municipiul în panoplia localităţior intrate în istoria expoziţională mondială. Dând
dovada totală a spiritului său organizatoric şi a pasiunii pentru frumos a
asigurat, în calitate de coordonator tehnic general, reuşita realizării şi
desfăşurării expoziţiei naţionale de întreguri poştale 1987 şi de maximafilie
1986, a bilateralei România-Ungaria, a naţionalei UNICEF 1995 dar mai cu seamă
a expoziţiilor internaţionale „Socfilex '89" şi Balcanfila'91".
Confirmarea afirmaţiei anterioare o constituie numeroasele articole apărute în
presa filatelică nu numai din ţară ci şi din ţările participante la expoziţii,
care au elogiat înalta ţinută filatelică dar şi organizatorică a manifestărilor
în cauză. Amprente de neşters în istoria
filatelică băcăuană rămân şi cele peste cincizeci de ştampile ocazionale
machetate precum şi machetele pentru plicurile, medaliile şi celelalte
materiale filatelice realizate de asociaţia filatelică în ultimii cincisprezece
ani. Emblema expoziţiei „Balcanfila'91" utilizatăă şi ca machetă a
vignetei seriei de timbre emise cu ocazia expoziţiei a constituit un apogeu al
realizărilor sale de machetator. Colecţia de peste 900 de cărţi poştale ilustrate
vechi cu vederi din Slănic Moldova şi din judeţul Bacău poate fi invidiată de
orice cartofil. Şi pentru ca datoria sa faţă de
concitadini să fie pe deplin realizată, inginerul Mihai Ceucă a reuşit să
descopere, în urma unor minuţioase cercetări, mărturiile existenţei şi
activităţii primului filatelist al municipiului, telegrafistul Grigore Pascu,
cel care a oferit oraşului localul pentru găzduirea primului gimnaziu din Bacău
iar ţării pe fiul său Giorge Pascu ajuns reputat profesor de literatură veche
românească la Universitatea din Iaşi. Monografia realizată de către
filatelistul Mihai Ceucă pentru a rememora viaţa primului filatelist din Bacău
se constituie într-un omagiu dar şi într-un îndemn la cercetare adresat
tinerilor tentaţi spre abordarea filateliei ca pasiune. Şi nu este singura
chemare către filatelie adresată copiilor căci, inimosul filatelist nu a evitat
nici o întâlnire cu cei mici în care să-i iniţieze în tainele pasiunii sale. Numeroase ediţii ale taberei pentru copii şi tineri diabetici organizate de
„Lions Club" Bacău au devenit scena unor adevărate cursuri de filatelie,
terminate cu concursuri filatelice. La aproape o jumătate de secol de viaţă, filatelistul
Mihai Ceucă mai are încă multe de realizat pentru urbea în care trăieşte.
prof. Ioan Micu-1996
Preşedintele Asociaţiei
filatelice „Grigore Pascu" Bacău
Devotament faţă de concetăţeni, recunoştinţă de la concetăţeni...
Consemnare
în „Enciclopedia judeţului Bacău” – editura AGORA 2008
"CEUCĂ Mihai,
inginer, filatelist.
S-a născut
la data de 12 iunie 1947, în municipiul Roman. Inginer, absolvent al
Institutului Politehnic „George Asachi" din laşi. Autor a două invenţii
brevetate. Devenind
membru al Asociaţiei filatelice Bacău în anul 1979 şi fondând cercul „Ştiinţă
şi tehnică" a abordat domeniul cercetării filatelice realizând studii şi
exponate de istorie a ştampilelor poştale utilizate în judeţul Bacău şi
evoluţia întregurilor poştale. Exponatele sale de întreguri poştale şi în
special cel de studiu al primelor cărţi poştale cu marca fixă octogonală, emise
în perioada anilor 1873-1893 au fost recompensate cu medalii de rang înalt la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale culminând
cu medalia de aur la „Balcanfila 2007" de la Instanbul. A abordat cu
succes exponatele din clasa de maximafilie. A
asigurat, în calitate de coordonator tehnic general, reuşita organizării şi
desfăşurării expoziţiei naţionale de întreguri poştale 1987 şi de maximafilie
1986, a bilateralei Romania-Ungaria, a naţionalei UNICEF 1995, dar, mai cu
seamă, a expoziţiilor internaţionale "Socfilex '89" şi
"Balcanfila '91" găzduite de municipiul Bacău. Este unul dintre
principalii autori a peste 50 de stampile ocazionale machetate precum şi ale
machetelor pentru plicurile, medaliile şi celelalte materiale filatelice
realizate de asociaţia filatelică din Bacău.
A machetat emblema expoziţiei „Balcanfila '91" utilizată şi pentru timbrele emise cu ocazia expoziţiei.
Colecţia de peste 900 de cărţi poştale ilustrate vechi din Bacău,
Slănic-Moidova şi localităţi din judeţul Bacău a fost folosită pentru
ilustrarea a 22 lucrări monografice. A descoperit, în urma unor îndelungate
cercetări, mărturiile existenţei şi activităţii primului filatelist din Bacău,
telegrafistul Grigorie Gh. Pascu născut în anul 1853, cel care a oferit
oraşului localul pentru găzduirea primului gimnaziu din Bacău, iar ţării pe
fiul său, Giorge Pascu, ajuns reputat profesor de literatură veche românească
la Universitatea din Iasi. Preocupat de predarea ştafetei filatelice către
tânăra generaţie, a organizat cursuri de iniţiere pentru participanţii la toate
ediţiile anuale ale taberei pentru copii şi diabetici organizate de „Lions
Club" Bacău."
 |
| Bistriţa 2013 |
 |
| "Diploma de merit" a Primăriei Târgu-Ocna - 2014 |
Cartofilia, temelia maximafiliei.
Un bun maximafilist este şi un bun cartofil deoarece folosirea ilustratelor ca suporţi pentru cărţile maxime impune o bună cunoaştere a tuturor caracteristicilor tehnice şi istorice ale cărţilor poştale ilustrate, obiect de studiu al cartofiliei.
Dedicaţia consemnată de ilustrul cercetător al istoriei cartofiliei româneşti, ing. Silviu Dragomir, pe pagina volumului din anul 2010 sintetizează recunoaşterea activităţii cartofile a prietenului său, Mihai Ceucă.
„Ofer acest volum prietenului meu
Mihai Ceucă în speranţa că mă va scuza pentru impardonabila eroare făcută la
pagina 288. Consemnez cu rol de erată că, luat de val, am apreciat întreaga sa
activitate cartofilă cu un banal „idem" nerecunoscându-i astfel, absolut
involuntar, meritul de a fi realizat
primele colecţii sistematice de ilustrate Slănic-Moldova, Bacău şi judeţul
Bacău.”
Revista constănţeană de specialitate, "Magazin de Cartofilie, Filatelie şi Numismatică" a publicat în numărul său 129 din anul 2014 articolul "Misiune îndeplinită" în care autorul şi-a prezentat concepţia şi bilanţul activităţii sale cartofile.
"Colecţionarii, indiferent de
domeniul abordat, transformă colecţiile lor într-o lume a viselor proprii, a
meditaţiei, liniştii şi satisfacţiei oferite de acumularea pieselor, studierea
lor şi clasarea după propriile idei şi gusturi. Privită prin prisma rolului
civic al pasiunii, colecţionarea devine însă, şi o faptă de conservare a
istoriei vieţii sociale. Rezultă cu uşurinţă şi rolul de „muzeograf amator” al
colecţionarului, depozitar al unei surse documentare utilă colectivităţii căreia
îi aparţine. Obiectele supravieţuiesc doar
dacă cineva are grijă de ele, dacă le conservă fizic dar şi ca imagine, dacă
cineva evidenţiază valoarea lor istorică şi sădeşte în semeni sentimentul de
preţuire a valorilor trecutului. Călăuzit de această convingere am colecţionat timp
de câteva decenii un număr impresionant de cărţi poştale ilustrând imagini
surprinse în Bacău, Slănic-Moldova, Târgu-Ocna şi alte localităţi ale judeţului
Bacău începând cu finele secolului al XIX lea. Ilustratele au fost prezentate
la numeroase expoziţii de cartofilie şi reacţiile de apreciere din partea
vizitatorilor m-au determinat să amplific efortul de prezentare prin tehnici
editoriale sau căi expoziţionale neconvenţionale. În această conjuctură, intenţia
de a oferi imaginile pentru ilustrarea naraţiunilor unor lucrări monografice
realizate de remarcabili oameni de litere băcăuani a devenit un ideal. Prima
lucrare care a folosit pentru ilustrare cărţile poştale de epocă din colecţia
mea a fost monografia „Biblioteca publică
Bacău centenar 1903–1993.” ed.1993.
Colectivul de autori coordonat de
doamna Marilena Donea a ilustrat istoria oraşului cu numeroase ilustrate şi
iniţiativa sa a fost bine primită de cititori. Imaginile vederilor au fost
folosite apoi pentru ilustrarea următoarelor lucrări: Istoria municipiului Bacău autor Eugen Şendrea , ed.I 2007 şi ed.II
2012, Istoria Universităţii din Bacău,
Eugen Şendrea 2009, Din istoria oraşului
Bacău 1900-1930, prof. Alin Popa şi Bacăul
în tranziţia de la sat la oraş din perioada 1864 – 1938, tot prof. Alin
Popa ed. 2010, Sala de aşteptare -
monografia gării Bacău, Florin Filioreanu , ed.I 2005 şi ed.II 2009, Enciclopedia judeţului Bacău, Emilian
Drehuţă (coord) ed.I 2006 şi ed.II 2008, Memoria
vie a Bacăului, album-foto realizat de Mihai Ceucă, Doina Cmeciu şi Mădălina
Manolache în anul 2011. În oraşul Târgu Ocna, reputatul istoric al Văii
Trotuşului, profesorul Corneliu Stoica este autorul câtorva lucrări monografice
de excepţie. După cum au menţionat criticii literari, valoarea documentară a
fost amplificată de efectul
special dat naraţiunii volumelor de imaginile bine împănate în text, imagini
păstrate datorită cărţilor postale ilustrate reproduse. Istoria ilustrată a
oraşului Târgu-Ocna, ed. 2009 este o împletire de documente de arhivă cu
adevărate documente fotografice, cărţile poştale. O monumentală Enciclopedie - Valea
Trotuşului, de peste 700 de pagini cuprinzând şi peste o mie de imagini, a fost tipărită în două ediţii 2006 şi
2008 datorită cererii crescute de pe piaţă, provocate de premierea lucrării de
Academia Română. Monografia
Bicentenar Costache Negri prezintă
viaţa şi activitatea unuia dintre făuritorii statului modern român. Monografia
clădirii primăriei Tg. Ocna, măreaţă operă arhitecturală, a fost prezentată în cartea
Centenarul Palatului administrativ, ed.
2012. Apogeul utilizării ilustratelor ca documente istorice a fost atins de
ultimile două albume ilustrate realizate de profesorul Corneliu Stoica: Târgul anilor romantici – un secol de
istorie ilustrată a oraşului Târgu-Ocna ed. 2013 şi Valea Trotuşului de odinioară în cărţi poştale ilustrate 1899 – 1939,
ed. 2014. Este imposibil să nu fie remarcat şi faptul că rolul de documente
istorice al cărţilor poştale a fost perfect evidenţiat de calitatea ridicată a
reproducerior realizate şi puse în pagină de editura Magic Print din Oneşti. Parfumul de epocă emanat de cărţile poştale
ilustrate, oferit în doze mici prin intermediul albumelor şi al monografiilor
ilustrate poate fi amplificat printr-o metodă mai puţin uzitată dar, cu
siguranţă, de mare efect vizual: reproducerile de mari dimensiuni. Merită toate
aprecierile şi recunoştinţa acei întreprinzători dispuşi să cheltuiască sume,
pentru ei nesemnificative, în scopul realizării unor adevărate expoziţii,
ocazionale sau permanente, cu reproduceri de mari dimensiuni. Primăria
municipiului Bacău expune cu regularitate reproduceri de câţiva metri pătraţi
ale ilustratelor vechi în locaţiile acţiunilor cuprinse în programele dedicate
zilelor oraşului. Impactul asupra vizitatorilor de orice vârstă este remarcabil
şi constituie motiv de meditaţie asupra istoriei urbei lor. În anul 2013,
primăria oraşului Târgu-Ocna a fructificat ideea realizării fotocopiilor de
mari dimensiuni pentru expunerea lor în expoziţia dedicată zilelor oraşului
pentru ca apoi, tablourile să-şi găsească permanenta găzduire pe culoarele şi
în sălile clădirii centenare a Primăriei, spre deliciul cetăţenilor aflaţi cu
probleme pe la administraţie. Colectivul profesoral al Liceului „Ferdinand” din Bacău a îmbrăţişat la rându-i sugestia folosirii în scopuri
didactice a imaginilor mărite ale cărţilor poştale cu tematică „familia Regală” şi expoziţia permanentă montată pe unul dintre culoarele intens
circulate ale clădirii liceului a devenit punct de interes permanent pentru
liceeni. La Universitatea „Vasile
Alecsandri” din Bacău, clipele de
visare provocate de stilul retro sunt perpetuate de o impozantă expoziţie
permanentă care stă în calea oricărui student trecător pe culoarul principal al
clădirii. În toate aceste acţiuni expoziţionale inedite am avut bucuria de a fi
putut contribui cu imaginile ilustratelor de epocă, imagini pe care le-am pus
la dispoziţia distinşilor susţinători indirecţi ai cartofiliei cu tot
devotamentul meu pentru cauza disipării cât mai largi a „martorilor” istoriei locale printre
concetăţeni. Nu cred să existe pentru un colecţionar cartofil, mulţumire mai
mare ca recompensă pentru efortul de găsire şi de conservare a ilustratelor, decât
încununarea acestui efort cu satisfacţia utilităţii publice. Doar astfel,
misiunea colecţionarului în societate poate fi considerată îndeplinită!" - ing. Mihai Ceucă - 2014
Colaborând la realizarea albumului - monografie intitulat "Valea Trotuşului de odinioară în cărţi poştale ilustrate 1899 – 1939",
ed. MagicPrint, Oneşti 2014, iniţiat şi redactat de prof. dr. Corneliu Stoica, autorul "misiunii împlinite" a marcat apogeul activităţii sale cartofile şi filatelice reliefată în nota de prezentare biografică.
 |
| Click buton dreapta mouse şi deschideţi în fereastră nouă. |
„După 50 de ani de pasiune materializată în colecția de cărți poștale ilustrate cu imagini din orașul și județul Bacău, trăiesc bucuria de a oferi și concitadinilor mei aceste imagini. Răsfoind albumul al cărui „miros de cerneală tipografică proaspăt imprimată” mă îmbată, mă gândesc atât la vărstnicii cât și la tinerii potențiali cititori care, sper, vor lăcrima unii cu nostalgie, alții cu uimire.” (extras din cuvântul de prezentare rostit de autor la lansarea albumului)
Rod al studiilor documentelor din biblioteci și arhive și al studiului propriilor colecții filatelice și cartofile, Ceucă Mihai este autorul sau coautorul unor albume documentare importante pentru istoria filateliei și istoriei băcăuane, tipărite în perioada anilor 2016-2019.
*************************************
Onorat a fi cetățean al urbei Bacău.
Apreciind abnegația muncii de cercetare și de publicare a lucrărilor cu caracter documentar, precum și implicarea activă în viața civică a urbei sale, coordonatorii asociațiilor: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din Bacău și Piatra-Neamț, Lions Club „Moldova” Bacău și Societatea Română de Maximafilie „dr. Valeriu Neaga”, împreună cu câteva personalități marcante ale artei și culturii băcăuane au inițiat demersurile de acordare a titlului de „Cetățean de Onoare” al municipiului Bacău. În ședința din data de 31.07.2019, membrii Consiliului Municipal Bacău au aprobat cu unanimitate de voturi, conferirea domnului Mihai Ceucă a diplomei de „Cetățean de Onoare” și i-au încredințat „Cheia Orașului” , „în semn de prețuire și respect pentru serviciile aduse comunității”.
 |
| Împreună cu primarul Cosmin Necula și președintele UZPBc-P.N., Cornel Cepariu |
*******
Ajuns la vârsta bilanțului vieții și pasiunii pentru filatelie, Mihai Ceucă a prezentat bilanțul expozițional și a făcut o considerabilă donație de cărți cu tematică filatelică și cartofilă către Biblioteca Județeană „Costache Sturza” din Bacău. Detalii sunt oferite la:
Mesaj de condoleanțe din parte prietenilor de la
