Octogenarul "GEPO": inginer, maximafilist şi autor de versuri.
Să începem depănarea amintirilor cu redarea conţinutului paginii dedicate lui în "Enciclopedia Personalităţilor din România" ("Who is Who" în România).
Pseudonim: Popovici George - Heraldica;
P.: Ing., scenarist, textier, expert în Maximafilie;
N.: Ismail Basarabia, azi Ucraina, 14.02.1934;
SC.: Căs., Popovici Teodora Marta;
Co.: Călin (1962), Dorin-Mugur (1968);
Pă.: Livius şi Alexandra;
P.: Ing., scenarist, textier, expert în Maximafilie;
N.: Ismail Basarabia, azi Ucraina, 14.02.1934;
SC.: Căs., Popovici Teodora Marta;
Co.: Călin (1962), Dorin-Mugur (1968);
Pă.: Livius şi Alexandra;
 |
| Enciclopedia "Who is Who" |
IS.: 1941- 52 Lic. "I.L. Caragiale"
Bucureşti (Fost Seminarul Pedagogic "Titu Maiorescu", fost
"Liceul de Băieţi nr.7"), 1952- 57 Fac. de Instalaţii şi Utilaj, Inst.
de Construcţii Bucureşti; C.: 1957– 97 Activitate de ing., 1957- 58
Şef şantier ILL sector Gh. Gheorghiu Dej, 1958- 59 Ing. de investiţii, Direcţia
Generală Transporturi Auto din Min. Transporturilor – Inst. de Proiectări Căi
Ferate (ulterior Inst. de Studii şi Proiectări Căi Ferate), 1959– 97 Şef
atelier de proiectare Instalaţii (sanitare, termice şi ventilaţii), ulterior
consilier de instalaţii;Activitate de expert în maximafilie: datorită
colecţiei sale maximafile cu tema Heraldică, intitulată "Secretele
blazonului" a ajuns în anii 1960-70 să fie cunoscut printre maximafiliştii
români şi străini ca George Popovici – Heraldica; în colecţia sa care la un
moment dat cuprindea peste 300 de ilustrate maxime cu subiect heraldic, se află
şi prima
ilustrata maximă din lume având o triplă concordanţă de imagine (marca,
ilustrata, ştampilă), datând din 21.01.1905; Colecţia de Heraldică a
obţinut nenumărate distincţii în expoziţii naţ. şi internaţ., atingând apogeul
la expoziţia europeana EUROMAX–74 de la Bucureşti, unde a primit Marele Premiu
Naţional. Alte distincţii obţinute de colecţia “Secretele Blazonului”: 1972
Bilaterala Franţa- România –Paris (argint), 1973 Bilaterala Belgia – România –
Bruxelles (vermeil), 1974 Naţionala Maximafilie – Tg. Mureş (aur), 1974
Naţionala de filatelie – Bucureşti (vermeil), 1975 “Balkanfila 5” – Sofia
(vermeil), 1976 “Bilaterala Bucureşti-Moscova” – Bucureşti (vermeil), 1976
Naţionala Ploieşti – (vermeil), 1977 Balkanfila 6 – Beograd (vermeil), 1978
Naţionala Banatmax – Timişoara (vermeil), 1979 Mondiala Filaserdica – Sofia
(argint), 1981 Euromax – Krakow – (vermeil), 1987 Bilaterala Italia – România –
Imola (argint), 1986 Mondiala Stocholmia – Stocholm (bronz), Diploma de onoare
cu prilejul a 20 de ani de AFR , certificat de atestare ca membru de juriu
treapta 1 (maximum posibil) nr.243 din 29.06.1989, Autor de art. de maximafilie
apărute în reviste de specialitate din România, Brazilia, Portugalia, Italia,
Bulgaria, Polonia, Franţa, Spania; Referiri la activitate: "Compendiu de
Maximafilie" de Petru Pitea – Ed. Risoprint – Cluj Napoca (2002);
sursa: "Who is Who" vol.7
*************************************
 |
| GEPO primeşte "Marele Premiu Naţional" la EUROMAX '74 - Bucureşti |
Blogul mi-a reaprins unele vechi amintiri maximafile rămase undeva, ascunse într-un suflet de 80 de ani. Şi Doamna Neaga, rămasă singură şi bolnavă preţuieşte ENORM orice mic gest de amabilitate închinat memoriei soţului dânsei.
 |
| foto Gabriela Mircea-Neaga |
Mormântul dr Valeriu S. Neaga (decedat la 08 iulie 2003) se află în Cimitirul Bellu
ortodox, figura 26/51, cum se intră pe aleea principală, penultima alee la
dreapta, se merge pe aceasta şi pe partea stîngă se întâlneşte un monument din
granit negru.
Cât mă priveşte, în afara
exponatelor inedite (Secretele blazonului - Heraldica, Ilustrări de versuri -
Topârceanu, etc), am fost teoreticianul grupului "nostru" format din dr. V.S.Neaga, ing.Constantin Dumitru, dr.Dragoş Nicolescu şi subsemnatul.
Am scris multă teorie
"elevată", am publicat articole în Filatelia şi în revistele de
maximafilie din Brazilia, Portugalia, Notizziario (Italia), Spania şi m-am
luptat cu orgoliul franţuzesc…
Am în manuscris o lucrare vastă “Maximafilia 100 întrebări şi
100 răspunsuri”, în care revoluţionez teoria maximafilă prin ordonare,
codificare, simplificare, aşa cum se poate constata citind (poate) articolele îmbrăţişate
de o lume maximafilă afară de cea franceză orgolioasă în faţa căreia nu am
cedat decât părăsind maximafilia.
Din Bacău, de care profesional mă leagă doar gara nouă, păstrez amintirea a câteva ceasuri petrecute în
mijlocul colecţionarilor (pe atunci începători în ale maximafiliei) invitat
fiind să prezint această nouă ramură filatelică, vizită în urma căreia s-au
aprins nişte inimi maximafile ca cea a domnilor profesor Mihai Semenov sau general
Vasile Doroş.
corespondenţă din Bucureşti, la 20 septembrie 2013
*****************************************
*****************************************
DIN TAINELE FILATELIEI
Din dorinţa de a răspunde la întrebările unor
tineri maximafilişti, la recomandarea preşedintelui Comisiei de maximafilie a A.F.R., dr. Valeriu S. Neaga, ne-am adresat ing. George POPOVICI - vechi
realizator şi colecţionar, la curent cu toate subtilităţile maximafiile
teoretice şi practice.
- Ilustrata maximă trebuie să respecte reglementările maximafile sau pe
cele poştale ?
- Pe amîndouă simultan. Odată ce se cheamă
ilustrată maximă, înseamnă că la realizarea ei au fost respectate
reglementările maximafile, altfel nu s-ar mai putea numai aşa. În acelaşi timp,
ea este obiect poştal de corespondenţă, ilustrata maximă fiind tot o carte
poştală ilustrată, dar una specială.
- Prin ce se deosebeşte ilustrata maximă de cartea poştală ilustrată obişnuită,
circulată prin poştă ?
- Ilustrata maximă are marca lipită pe faţa ilustrată, întruneşte
cele trei concordanţe maximafile, iar ambele ştampile caracteristice
transportului poştal (a oficiului expeditor şi a oficiului destinatarului) sînt
reprezentate printr-una singură.
- Se poate aşa ceva ?
Este absolut corect. Realizatorul unei ilustrate
maxime, cînd o înmînează spre ştampilare la un ghişeu poştal, el reprezintă
pentru oficianta respectivă atît expeditorul obiectului de corespondenţă, cît
şi destinatarul lui. Are, după cum se vede, o dublă calitate.
-Dar oficianta nu este obligată să-i reţină ilustrata maximă pentru a o Introduce
în circuitul poştal dis-tribuind-o, la adresa scrisă, prin factorul .poştal ?
- Nu. Nici pe plan internaţional nu există o astfel de obligaţie.
Convenţia poştală universală tratează probleme de principiu, pe baza cărora
fiecare administraţie poştală îşi redactează propriile legi. Poşta română, ca
şi alte administraţii poştale, a introdus în legislaţia proprie o prevedere menită
să sprijine maximafilia. Astfel, Instrucţiunile pentru executarea serviciului
de corespondenţă poştală internă, aprobate prin Ordinul Ministrului
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor nr. 313 din 1974, prevăd la art. 43
următoarele : ,,La solicitarea unor filatelişti se vor oblitera cu ştampila de
zi timbrele poştale aplicate pe diferite cărţi poştale ilustrate cu imagini
a-semănătoare celor de pe timbre (maximafilie). Aceste trimiteri pot fi înmînate
imediat după ştampilare prezentatorului".
- În acest caz, respectivele ilustrate maxime se consideră a fi obliterate
de complezenţă ?
Nicidecum! Ele sunt trimiteri poştale circulate pe
un traseu scurtat regulamentar, deci sînt piese trecute în regimul de
circulaţie LOCO.
- Ce condiţii 'trebuie să îndeplinească o carte poştală ilustrată, deci şi
o ilustrată maximă, spre a fi acceptată de Poştă în vederea ştamipilării şi circulării ?
- Aceleaşi instrucţiuni poştale de serviciu dau şi
aceste precizări. De exemplu, art. 8 prevede că „nu se admit la expediere foi
volante", în speţă simple cartoane netipărite. Apoi, In art. 11 se
precizează : „cărţile poştale se emit de Direcţia Generală de Poştă şi
Telecomunicaţii sau. cu aprobarea acesteia, şi de către alte instituţii".
- O fotografie făcută de o persoană oarecare poate fi folosită, ca suport
în realizarea unei ilustrate maxime ?
- Nu. Ar contraveni reglementărilor poştale,
fotografia fiind ca o „foaie volantă", netipărită.
- Dar ilustratele emise de diverse edituri, ca ,,'Meridiane",
„Sport-Turism" etc. ?
- Acestea pot fi folosite în maximafilie fără
reţineri.
- Se poate realiza o ilustrată maximă folosind o carte poştală ilustrată
reprezentând un montaj de câteva imagini ? Sînt foarte multe de acest gen în
comerţ.
- Nu. Cu aceste suporturi nu se pot realiza
ilustrate maxime, ele nefiind acceptate de reglementările maximafile
internaţionale. Aceste piese, din punct de vedere poştal, sînt admise ca
trimiteri, din punct de vedere filalelico-maximafil, însă, ele nu pot contribui
la realizarea unei ilustrate maxime. Ilustrata maximă trebuie să corespundă
simultan ambelor reglementări: poştale şi maximafile.
- Suporturile oficiale sau neoficiale, care se găsesc în cornerţ. şi care
reproduc întocmai imaginea de pe marcă, pot fi folosite la realizarea de
ilustrate maxime ?
- Nu. Acelaşi Regulament special de evaluare a
exponatelor de maximafilie (denumit prescurtat SREV), elaborat de F.I.P., interzice folosirea
unor cărţi poştale ilustrate care reproduc macheta mărcii, denumirea administraţiei
poştale emitente, valoarea nominală şi uneori chiar dantelura.
- Ilustratele care prezintă reproduceri de artă identice cu cele de pe marcă şi care nu conţin celelalte elemente
enumerate mai sus sînt suporturi perfect valabile pentru realizarea de
ilustrate maxime ?
- Categoric da!
- Ce alte condiţii mai trebuie îndeplinite de o
ilustrată maximă pentru a fi considerată obiect de corespondenţă poştală şi,
deci, admisă pentru a fi circulată ?
- Reglementările
poştale se referă la fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unei
ilustrate maxime
: marca poştală, cartea poştală ilustrată şi ştampila. Să vorbim mai întîi
despre mărcile care trebuie utilizate la francare. Articolul 39 din
Instrucţiunile M.T.Tc. nr. 343/74 precizează situaţiile cînd o trimitere
poştală se consideră nefrancată sau insuficient francată, care este repartizată,
în cadrul activităţii de triere poştală, în grupa denumită „trimiteri de plată". Nefrancată nu este numai acea
trimitere care nu are pe ea nici o marcă. Conform instrucţiunilor amintite, tot
nefrancate se consideră şi acele trimiteri care au aplicate „timbre scoase din
uz", cum sînt de pildă cele emise înaintea reformei monetare din 1952,
„timbre nepoştale",
de genul celor fiscale sau a vinietelor, „timbre de taxă", „timbre
decupate" de pe întreguri poştale, „timbre deteriorate" sau „timbre
care au mai fost întrebuinţate", adică au fost obliterate.
 |
| Prima pagină a exponatului |
- Ce se întîmplă dacă la trierea poştală se găsesc lipite pe corespondenţe astfel de mărci ?
- Toate
mărcile neconforme instrucţiunilor poştale citate se încercuiesc cu creion
colorat, lînga ele aplicîndu-se ştampila „T" (Taxa), alături de care se înscrie tot cu creionul
colorat valoarea taxei care trebuie încasată de la destinatar. Această taxă
este „dublul insuficienţei faţă de tariful minim". Aşa prevede art. 46
pct, b) din instrucţiuni.
- Cum poate circula o trimitere poştală insuficient
francată?
Mărcile
se obliterează cu ştampila de zi, lîngă care se aplică ştampila „T", se
înscrie taxa de plată şi apoi trimiterea intră în circuitul poştal normal. Deci nu se pot realiza
ilustrate maxime folosind mărci obliterate. Nici cu mărci nepoştale sau deteriorate.
- Dar cum procedează Poşta cînd i se prezintă spre expediere o
ilustrată care a mai circulat o dată şi pe care, în afara, mărcilor
obliterate la prima circulare, s-au adăugat mărci noi, valabile, în limita
tarifului poştal ?
- Este
o situaţie posibilă, dar inedită, necuprinsă întocmai în instrucţiunile
poştale, procedura putînd rezulta, însă, prin similitudine cu situaţiile
descrise : Poşta obliterează mărcile noi şi încercuieşte cu creion colorat pe
cele folosite la prima circulare.
- Ar rezulta din cele expuse că, din punct de vedere poştal, s-ar admite
realizarea unei ilustrate maxime pe un suport circulat anterior. Legile
maximaifile ce prevăd, însă, în acest
sens ?
- Regulamentul
special F.I.P. pentru evaluarea exponatelor tematice (SREV) interzice acest lucru.
Prin urmare, piesele astfel realizate nu se consideră ilustrate maxime.
- În ce priveşte ştampilele, în ultima vreme se întîlnesc foarte des pe
diverse materiale filatelice, inclusiv pe ilustrate maxime, ştampile
figurative. În ce măsură au acestea caracter poştal ?
- O
ştampilă capătă caracter poştal după ce este avizată de filiala A.F.R.,
Comitetul Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă, A.F.R.-central şi
aprobată de D.G.P.Tc. Aplicarea acestor ştampile trebuie făcută în conformitate
cu legile poştale, ţinîndu-se seama, concomitent, şi de reglementările
filatelice, pentru a nu se realiza obliterări de complezenţă.
- Cînd se poate vorbi în maximafilie despre o obliterare de complezenţă ?
- Se
mai întîlnesc în săli de expoziţie piese greşit numite „ilustrate maxime",
fiind obliterate de complezenţă, deoarece ştampila poştală este a-plicată pe
elemente folosite neregulamentar, ca de pildă piese realizate pe suporturi
fotografii sau suporturi pe care se aplică mărci obliterate anterior, mărci
decupate din întreguri poştale emise în ţări ale căror administraţii poştale interzic
acest lucru sau obliterînd viniete drept mărci.
- Cînd se poate vorbi despre falsuri sau rebuturi în maximafilie ?
Piesele
maximafile realizate cu ştampile neaprobate de administraţiile poştale sînt
falsuri şi descoperite, devin rebuturi. Ele sînt
realizate premeditat pentru a induce în eroare colecţionarii şi a obţine în
acest mod diverse avantaje. Alte genuri de falsuri în maximafilie şi cel mai
des întînite sînt antedatările. Cu alte cuvinte, obliterările făcute astăzi cu data de acum zece, douăzeci sau... cine ştie cîti ani în urmă. Ele scapă
uşor unor priviri neexperimentate. Sînt
însă cazuri cînd aflarea adevărului necesită consultarea unor specialişti în
materie de expertiză judiciară. Din păcate, astfel de rebuturi, falsuri şi
realizări de complezenţă pătrund în circuitul filatelic şi, uneori, chiar în
săli de expoziţii. Iată de ce prin găzduirea în paginile revistei noastre a cît
mai multor articole de specialitate puteţi contribui eficient la creşterea calitativă
a acestei ramuri filatelice care este
maximafilia.
sursa: interviu publicat în revistele „Filatelia” nr
3 şi 4 din 1987
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
PHILATELICA.RO OMAGIAZĂ OCTOGENARUL.
PHILATELICA.RO OMAGIAZĂ OCTOGENARUL.
 |
| revista "philatelica.ro" anul VI. nr.1(30) 2014, pag 33 |
Ing. Gheorghe (George) Popovici - Gepo, scenarist,
textier, maximafilist, s-a născut la 14 februarie 1934 la Ismail, Basarabia,
azi Ucraina. Absolvent al Facultăţii de Instalaţii şi Utilaj, Institutul de
Construcţii Bucureşti (1957), s-a
pensionat din cadrul Institutului de Studii şi Proiectări Căi Ferate (1997).
Datorită colecţiei sale de maximafilie cu tematica Heraldica, intitulată Secretele blazonului a ajuns în anii 1960-1970 să fie
cunoscut printre maximafiliştii români şi străini ca George Popovici - Heraldica. Colecţia sa, care cuprinde peste 300 de ilustrate maxime
cu subiect heraldic printre care şi prima ilustrată maximă din lume având o
triplă concordanţă de imagine, datată 21.01.1905, a obţinut nenumărate
distincţii în expoziţii naţionale şi internaţionale, atingând apogeul la
expoziţia europeană EUROMAX 74 de la Bucureşti nde a primit Marele Premiu
Naţional. Diploma de onoare a AFR cu prilejul aniversării a 20 de ani de la constituirea AFR.
Atestat ca membru de juriu pentru clasa de maximafilie. A publicat în reviste
de specialitate din România, Brazilia, Portugalia, Italia, Bulgaria, Polonia,
Franţa, Spania.
++++++++++++++++++++++++
Ziua de marţi, 29 septembrie 2015 a fost marcată
ca zi de doliu în maximafilia românească; în acea zi s-a mutat la cele veşnice
colegul nostru George Popovici. Va rămâne veşnic în amintirea noastră ca unul
dintre teoreticienii activi ai maximafiliei.
VEŞNICĂ POMENIRE!
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu