Pentru a obţine o imagine mărită, faceţi "click" pe butonul dreapta al mouse-lui pe oricare imagine şi apoi alegeţi obţiunea: "deschide legătura în filă nouă"...

MAXIMAFILIA ROMÂNEASCĂ DIN NOU ÎN DOLIU

Dr. Ioan Daniliuc s-a mutat la cele veșnice.

A mai plecat la întâlnirea cu colegii mutați deja pe Tărâmul celor veșnice, unul dintre maximafiliștii de renume, doctorul IOAN DANILIUC.
În lucrarea s-a „Maximafilia în România” (editura AXA Botoșani, 2008) își mărturisea viața și activitatea după cum urmează:
„S-a născut la 18 februarie 1948 în orașul Suceava. După absolvirea liceului „Ștefan cel Mare” din localitate a urmat cursurile Școlii Tehnice Sanitare din Iași iar în perioada 1968 – 1974 pe cele ale faculțății de Medicină Generală și ale Institutului Medico-Militar din București.
Activitatea filatelică organizată a început-o în anul 1960, când a devenit membru al Filialei Suceava a AFR  unde a rămas ca membru cotizant până în 1974. Din acest an a activat în cadrul AF Vrancea ca membru al cercului filatelic „Unirea” din Focșani, deținând funcțiile de membru al comitetului de conducere și apoi secretar al acestei asociații.
Mutat la București în 1988, s-a transferat ca membru al cercului „Bucur” din cadrul AF din București, un an mai târziu fiind ales în comitetul de conducere al acestei structuri. În anul 1990 devine membru supleant al Societății Române de Filatelie Tematică și Maximafilie, structură în care deține funcția de secretar și apoi de președinte. Din 1996 până la finele anului 2007 a fost președintele Comisiei de Maximafilie a FFR. În anul 2000 afost ales în funcția de secretar general al AFR și membru al Colegiului de redacție al revistei „Filatelia”, funcții pe care le-a deținut până în anul 2006.
La congresul FIP de la Madrid din anul 2000 a fost ales membru al Biroului Comisiei de Maximafilie din FIP unde a activat până în anul 2004.
În anul 2007 și-a înscris numele pe lista fondatorilor SRMDVN cu sediul la Bacău, sub președinția generalului Vasile Doroș, ocupând funcția de vicepreședinte. Concomitent, a fost membru al Asociației „Les Maximaphiles Français” și al `Asociației Italiene de Maximafilie”.
Indiferent din ce structură a făcut parte, numele doctorului Ioan Daniliuc se regăsește în cataloagele și documentele majorității manifestărilor filatelice din ultimii 30 de ani.  În calitate de membru al comisiilor de organizare, membru sau președinte de juriu, semnatar al unor articole de specialitate, expozant sau machetator de ștampile și materiale ocazionale, amprenta prezenței sale în peisajul filatelic românesc și în cel european, este evidentă și recunoscută.”
A trecut la cele veșnice în ziua de 16 august 2017.
Înmormântarea regretatului nostru prieten dr. IOAN DANILIUC va avea loc vineri 18 august 2017 la orele 1100 la Cimitirul Ghencea 3, autobuz 185 (traseu Ghencea/13 Septembrie/Brașov/stație în fața cimitirului).
Colegii filateliști care l-au cunoscut și cu care a colaborat îi vor păstra o veșnică amintire!
Dumnezeu să-l odihnească!
+ + + + + + + + + + + + + + 
Mesaj de condoleanțe din parte prietenilor de la 
„Les Maximaphiles Français”:








Mes très chers amis roumains,
Je viens de découvrir le faire part de décès de notre ami Ie Dr Ioan Daniliuc.
Je suis très triste et je vous adresse à tous sa famille et vous ses bons amis mes très sincères condoléances attristées et celles des Maximaphiles Français.
Nous perdons là un grand maximaphile et un ami de grande culture et d'une courtoisie indéniable. sa personnalité restera dans notre mémoire à jamais et dans l'histoire de la maximaphilie ... un souvenir de bonnes  relations franco-roumaines et si amicales.
Je vous embrasse tous mes amis.
Bien amicalement 
Anny Boyard


 








Mesaj de condoleanțe din partea
colegilor maximafiliști italieni (A.I.M.)

Dear friends,

the Italian Maximafily partecipates to the sorrow for the death of Mr.Daniliuc and he will be remembered on the next our journal of December.
Rosario D'Agata

MAXIMAFILIA, PASIUNE şi PRIETENIE

Pentru mărire imagine, faceţi click buton dreapta mouse şi deschideţi în filă nouă
   Doi ani de muncă dedicată descoperirii mărturiilor şi obţinerii mărturisirilor privitoare la relaţiile prieteneşti, bazate pe pasiunea comună numită MAXIMAFILIE, au ca rezultat schiţarea unei scurte monografii, virtual expuse, a acestei ramuri filatelice. Mărturiile ilustrează concepţia celui care a fost promotorul şi apoi motorul maximafiliei româneşti, dr. Valeriu Neaga, conform căreia succesele nu puteau fi obţinute fără colaborarea tuturor celor ataşaţi acestei pasiuni.
   Pentru a readuce parfumul de epocă al anilor de pionerat maximafil, am sintetizat într-un panou fotografic grupul de maximafilişti colaboratori ai doctorului Neaga, generaţii care au susţinut peste jumătate de secol această „veşnic tânără şi frumoasă” specialitate filatelică. Este doar un prim capitol, un prim cadru fotografic, al unui grup care poate fi completat, fără îndoială, şi în viitorii ani.
   Ca o primă completare, într-un gest de compensare morală, să trecem în revistă filateliştii care s-au remarcat prin participarea la activitatea maximafilă chiar dacă nu am descoperit mărturisiri şi mărturii de colaborare cu doctorul Valeriu Neaga. Această listă nu este exhaustivă dar, completează imaginea grupului numeros de maximafilişti care au contribuit, fiecare în măsura propriilor posibilităţi, la lansarea, dezvoltarea şi perpetuarea maximafiliei româneşti în contextul maximafiliei mondiale. Trecând în revistă, cronologic, evenimentele maximafile să nominalizăm în completarea listei prezentate prin mărturisiri şi în „panoul fotografic” şi următorii făuritori de istorie maximafilă:
Grigore Scărlătescu – Bucureşti, Bertha Dengel – Sibiu, Ioan Arghir, Marcel Aronovici, Petre Huică, Harry Rottman – Bacău, Vasile Pănescu, Iosif Macsoda, Nicolae Buniş – Focşani, Mark Horaţiu, Constantin Pavlovschi, Aurora Stoicescu, Theodor Melnic, Jose Esra, Gabriela Mândreanu, Eugeniu Moroşanu, Gheorghe Musceleanu, Grigore Pruteanu, Victor Stănică, Ionel Dordea, Liviu Moldovan, Veronica Neaga, Paul Angelescu – Bucureşti, Tiberiu Petrila, Ioan Zaharia – Constanţa, Ion Fărăianu, Teodor Ciobanca – Cluj-Napoca, Ioan Scăiceanu – Craiova, Carol Fekete, Cornel Telecan – Arad, Traian Pajer, dr. Octavian Pop – Baia-Mare, Vasile Arnăutu – Botoşani, Mihai Cristofor, Dan Vintilă, Constantin Hogaş, Dumitru Furnică – Braşov, dr. Gh.Speranţa, Ioan Mihăilescu – Iaşi, Tiberiu Georgescu, Paul Dumitrescu – Târgovişte, Nicolae Munteanu, dr. Răzvan Panaitescu - Timişoara, George Drosescu, C.tin Cotruţă – Târgu-Jiu, Liviu Moldovan – Târgu-Mureş, , Ştefan Stănescu, Güzller Ciprian – Ploieşti, Paul Angelescu – Râmnicu-Vâlcea, Ştefan Ardeleanu, C.tin Petrescu – Craiova, Anton Winkler, Francisc Führman – Reşiţa, Remus Ciocan – Oneşti, Aurora Constantinescu – Slatina, Iancu Ţucra – Turda, Ionel Muntean -  Deva/Timișoara, George Popovici-poduri, Ion Ungureanu, Ioan Stănescu – Bucureşti, dr. Tănase Daniliuc – Iaşi,  Ştefan Stănescu – Ploieşti, Matei Băiaş, Vova Doboş – Bocşa, Radu-Virgil Roşianu – Slobozia, Petru Istrate, Vasile Florkievitz, Adolf Pocorschi – Braşov, Victor Surdu, Ioan Constantinescu – Cluj-Napoca, dr. Nicolae Botezatu, Mina Strătilă, Gh. Vasiliu, C.tin Daniliuc – Bârlad, Gh. Dolinschi – Arbore-Suceava, Gheorghe Ardeleanu, dr. Gabriel Oancă, Aurel Stanciu, Gh. Marcu – Bacău, Horia Blănaru – Buzău, George Gligor – Buhuşi, Alina Vlaic, Ioan Dejugan – Sibiu, Ana Gheorghiu – Tg-Mureş, Remus Tunaru – Giurgiu, Mihai Cornaci – Botoşani.
(Lista realizată folosind şi informaţii din volumul monografic "Maximafilia în România" având ca autor pe dr. Ioan Daniliuc, ed. Axa 2008)
***************************************************************************
În ziua de 1 iulie 2016 se împlinesc nouăzeci de ani de când, în satul Pereni al comunei Hâncești din Basarabia, s-a născut patronul nostru spiritual, doctorul VALERIU S. NEAGA.


Pentru a transmite generațiilor viitoare de maximafiliști profunda recunoștință datorată de membrii asociației noastre mentorului lor, la inițiativa SRMDVN și cu remarcabila contribuție a Poștei Moldovei, a fost realizată și lansată în beneficiul maximafiliștilor, o carte poștală ilustrată maximă. Portretul doctorului Valeriu Neaga reprezentat pe ilustrata suport (în două variante grafice) realizează concordanța de imagine cu timbrul personalizat realizat de Poșta Moldovei și concordanțele sunt completate cu cea de timp și de loc marcate de ștampila poștală de zi aplicată la data de 1 iulie la Oficiul poștal al satului natal Pereni.

Datorăm această realizare maximafilă, amabilității și profesionalismului doamnei Victoria Tănase, șefa serviciului filatelic al Poștei Moldovei - Chișinău, generozității doamnei Gabriela Mircea-Neaga și tenacității președintelui SRMDVN, domnul Vasile Doroș. Tuturor, sincere mulțumiri!

Mihai CEUCĂ. Crescut în umbra stejarilor filateliei.

Mărturisiri în poiana vieţii. 

În filatelie, ca în oricare alt domeniu al vieţii, important este să faci corect primii paşi. Reuşita primilor paşi depinde de părinţi, apoi de profesori. Au trecut 50 de ani de când, încă fiind copil, am pornit pe drumul către bucuria de a colecţiona. Primii paşi în filatelie s-au dovedit nesiguri şi descurajanţi; toate timbrele erau frumoase, cărţile poştale ilustrate îmi făceau cu ochiul, întregurile poştale mă cucereau cu parfulul de epocă şi, pentru ca deruta să fie totală, mai existau şi ilustratele maxime… Caietele, clasoarele, cutiile erau depozitarele micii mele agoniseli “de o viaţă de copil”. În anii ’70 ai secolului trecut, am avut şansa de a fi acceptat, la Bacău, într-unul dintre cele mai valoroase grupuri de filatelişti ai ţării. Faptul că la Bacău preocuparea prioritară a coordonatorilor activităţilor filatelice era promovarea colecţionarilor tineri care să devină ulterior din speranţe, certitudini ale viitorului filatelic a fost pentru mine o mare şansă în corecţia paşilor învăţaţi până atunci.
Panoramă în sala expo Balcanfila'91
“Nea” Petre Huică, Geo Văduva, Ioan Arghir, Valeriu Zamfirescu sau “domn’ profesor” Ioan Micu m-au învăţat că important este nu „să aduni” ci, „să expui”, adică să studiezi, să selectezi, să munceşti la aranjatul în pagini şi apoi să explici ce ai vrut să faci. „Rolul asociaţiilor noastre filatelice este să organizăm acţiuni prin care să arătăm participanţilor de ce este frumoasă filatelia”, îmi spunea preşedintele Ioan Micu.  Cei mai grei paşi i-am făcut în preajma celui ce urma să fie unanim declarat de confraţi, „Patriarhul filateliei româneşti”, neuitatul inginer silvic Kiriac Dragomir. Prima întâlnire cu viitorul meu mentor am avut-o în casa de pe strada Ghiocei. M-a primit cu căldură ca pe un con-moldovean din ţinutul Bacăului şi a ascultat povestea visului meu filatelic. Replica exprimată cu blândeţea-i caracteristică m-a îngenunchiat imediat şi a lipsit doar şutul care să mă arunce definitiv de pe drumul speranţei mele filatelice: - „Tinere, e frumos ce spui dar trebuie să ştii că filatelia nu se face numai cu pasiune. Ai nevoie de bani! Mulţi bani!” Realizând repede că vorbele sale m-au făcut să cad în genunchi, ca un părinte grijuliu, mi-a întins imediat şi o mână să mă ridice: -„ Ai pornit pe un drum bun dar, priveşte spre orizont către stejarul falnic care a crescut cu efort şi nu căuta să te caţeri în el repede, folosind agoniseala lui. Mulţumeşte-te cu ce cade din stejar, cultivă, dezvoltă şi poate vei reuşi să creşti frumos fără a fi stejar. Sunt mii de specii de arbori utili chiar dacă nu sunt falnici...”. În drumul lung de întoarcere acasă am privit către stejarii ce alergau prin faţa ferestrei trenului şi, pentru prima dată, căutam cu privirea şi alţi arbori  care să spargă mitul stejarului,
copacul falnic şi de neclintit de vânt.  Rămăsesem „singur pe drum” şi trebuia nu doar să merg ci, să mai şi alerg pe drumul filateliei. În alte întâlniri, surprins că nu am renunţat la pasiune şi la vise, „Patriarhul” m-a sfătuit, parcă jenat că mă bruscase psihic, să mă apropii de grupul speranţelor din „arboretul filatelic” în care mugurii ramurilor ce urmau să-i facă falnici erau doar porniţi. Aşa i-am cunoscut şi, apoi, am prins puţin soare în comun cu colegii Răzvan Popescu, Leonard Paşcanu, Emanoil Săvoiu, Adrian Miuţu şi Cristian Scăiceanu. Printre aceste vlăstare ale filateliei mi-au crescut şi mie ramurile, mi-am stabilit ferm echilibrul şi am început să sper că pot ajunge până la soare. Dar, soarele meu filatelic s-a dovedit a veni de la un alt falnic stejar al filateliei româneşti, omul la al cărui pronuţare de nume tremur şi acum: avocat Dumitru Passalega. Să fii primit în apartamentul avocatului din vila de la Craiova, „templu al filateliei”, era un act de curaj dar şi o victorie de palmares. În vizita mea, am întâlnit un Faraon al filateliei care se pregătea să-şi sigileze piramida care va rămâne, probabil, una dintre minunile filateliei mondiale.  S-a bucurat că vede încă un tânăr pasionat de filatelie, mi-a explicat ce riscuri mi-am asumat venind acasă la un om supravegheat şi mi-a lansat provocarea vieţii: - „Tinere coleg, astăzi nu mai poţi obţine piese valoroase oricâţi bani ai avea. Mulţumeşte-te cu ce găseşti! Orice piesă filatelică este o clipă din istoria poştală şi ea trebuie descoperită, studiată, pusă la locul ei pe coordonatele istorice şi, mai ales, pusă în valoare prin prezentarea ei în exponat. Dacă nu sunt expoziţii, provoacă asociaţia ta să le organizeze”. Riscul asumat prin vizita la avocatul D. Passalega a fost compensat de marele impuls primit. Atunci mi-am făcut curajul de a
realiza exponate şi de a susţine orice iniţiativă de a organiza expoziţii filatelice la Bacău. Şi iniţiativele au urmat. Inimoşii filatelişti din Bacău au organizat câteva expoziţii specializate de nivel naţional şi după descoperirea potenţialului de spaţiu în sala de atletism şi acceptarea utilizării acelei săli pentru expoziţii a fost organizată naţionala de întreguri poştale cu 400 de panouri şi apoi, expoziţiile internaţionale „Socfilex’89” şi „Balcanfila ’91” cu utilizarea a câte 600 de panouri.
Zona de intrare la expo "Balcanfila'91".
Onoranta misiune de coordonator tehnic al expoziţiilor a putut fi îndeplinită cu succes recunoscut datorită reverberaţiei permanente a îndemnurilor avocatului D. Passalega. Printre expoziţiile importante organizate s-a numărat şi Naţionala de Maximafilie din anul 1986. Echipa de montare a expoziţiei era în criză de timp datorită sosirii cu întârziere a multor exponate. Eram în preziua vernisajului şi ne prinsese miezul nopţii încă în sala de expunere. Invitaţii de onoare erau la „şedinţa de protocol” unde se pregătea şi programul simpozionului de maximafilie. La ora unu din noapte, primim vizita stejarului maximafiliei româneşti, doctorul Valeriu Neaga. Marea surpriză pentru mine a fost că, pentru prima dată de când coordonam astfel de acţiuni, un oficial al unei expoziţii a venit să mulţumească echipei de montaj recunoscând şi apreciind contribuţia voluntarilor. Am descoperit atunci omul care se considera coleg cu noi toţi, începători în ale maximafiliei. Zilele următoare mi-au oferit şansa de a discuta mai mult pe tema maximafiliei şi doctorul Neaga m-a încurajat să realizez exponatul de maximafilie proiectat de mine. După aproape doi ani, am primit un telefon de la Bucureşti. Doctorul Valeriu Neaga studiase exponatul meu intitulat „Energii” care a participat la o expoziţie în capitală. Mi-a transmis aprecieri dar, m-a invitat ca la prima mea prezenţă în Bucureşti să-l contactez pentru a purta o discuţie pe marginea exponatului. Era o şansă rarisimă de a benficia de consilierea unui expert în maximafilie şi ca urmare, i-am făcut rapid o vizită. După o discuţie în care doctorul Neaga se comporta ca un frate mai mare, cu o tactică impecabilă de a prezenta observaţiile fără a deranja sau irita, am înţeles că şansele de promovare a exponatului meu erau foarte reduse. Argumentele au fost convingătoare. Ele au constituit pentru mine o veritabilă lecţie de maximafilie şi au devenit criterii pentru exponatele care au urmat. Cu mult tact îmi explicase că tema era prea vastă, că utilizarea aproape exclusivă a maximelor româneşti relativ recente şi absenţa pieselor valoroase vechi îmi blochează orice acces la punctaje mari.
Remarcabil era cu cât tact mi-a explicat că noi, românii, nu avem acces la piesele din ţările occidentale, tocmai cele care să dea valoare colecţiei. A continuat cu recomandarea de a transforma exponatul din unul de maximafilie în unul de filatelie tematică păstrând planul. Anii de după 1989 au schimbat condiţiile sociale şi bucurându-mă de liberul acces la piaţa mondială de ilustrate maxime am constatat câtă dreptate avea mentorul meu maximafil. Câteva consultări telefonice cu doctorul Valeriu Neaga mi-au consolidat proiectele privind colecţiile de maximafilie dar, din nefericire, s-a mutat la cele veşnice şi nu am mai avut şansa de a-i mulţumi atunci când juriile au apreciat foarte bine exponatele mele. În „parcul dendrologic” al filateliei stejarii falnici au devenit simboluri în peisaj. Lianele s-au căţărat pe tulpinele lor, fără eforturi, să strălucească în soare. În umbra stejarilor cresc însă, şi arbori care-şi fac propriile coroane. Fără aceştia, „biotopul” filatelic nu ar fi complet şi omogen.

Crezul şi bilanţul vieţii filatelice.

Colecţiile filateliştilor de prestigiu au trezit întotdeauna curiozitatea publicului avizat, dar şi a celor care văd în ele adevărate comori misterioase. Pentru că filatelia este considerată de unii ca un hobby scump, prin care, practic, se tezaurizează valori uneori de invidiat. Este, însă, filatelia o pasiune scumpă? Membru în Asociatia Filatelică Română de peste 30 de ani, inginerul băcăuan Mihai Ceucă, unul dintre colecţionarii cei mai cunoscuţi, susţine că nu.
(Reporter) - Aşadar, domnule inginer, este filatelia un hobby foarte scump? Cum se apreciază valoarea pieselor filatelice?
(Ceucă Mihai) - Filatelia este, conform dicţionarelor, acţiunea de a colecţiona şi de a studia timbrele poştale. Asadar, filatelia este privită ca fiind o preocupare pentru colecţionarea timbrelor dar, şi un domeniu ştiinţific de studiu al acestora. Aş sublinia în mod special că obiectul colecţionării şi al studiului îl constituie timbrele poştale. Istoria timbrelor a început în anul 1840 şi primele timbre emise în diverse ţări sunt rarităţi dovedite prin studii filatelice şi de istorie poştală. Valoarea unui timbru este determinată de vechimea şi raritatea lui, elemente care trebuie să fie argumentate şi susţinute ştiinţific. Primele timbre, valori filatelice autentice, au rămas puţine şi odată intrate în clasoarele colecţionarilor sunt greu de obţinut de colecţionarii zilelor noastre. Setea de a colecţiona a condus la extinderea noţiunii de filatelie spre obiecte poştale colaterale precum întregurile poştale, care au timbrul imprimat şi nu ataşat prin lipire, sau spre cărţile poştale maxime care sunt vederi cu timbrul lipit pe fata ilustrată. Aceste piese poştale au avut tiraje mari şi au o vechime mică în comparaţie cu timbrele poştale valoroase şi, ca urmare, au valori financiare foarte reduse. Pentru comparaţie, primele timbre care au circulat prin lume se mai pot procura, de regulă, doar prin licitaţii publice, la preţuri de mii, zeci de mii, chiar sute de mii de euro, iar maximile şi întregurile poştale pot fi cumpărate în mod curent din orice târg filatelic, cu sume modice. Am citit în presa locală că un colecţionar medaliat dispune de mii de întreguri poştale şi, în acelaşi timp, evalua colecţia sa în “declaraţia de avere”, prezentată public, la suma de 15 mii de euro; un calcul simplu conduce la valoarea unei piese filatelice din astfel de colecţii. Datorită lipsei tot mai acute a pieselor filatelice valoroase, pentru supravieţuirea filateliei s-a apelat, în ultimii ani, chiar şi la soluţia de a accepta în exponate şi documente nefilatelice în aşa-numita “clasă open”. Aşadar, un hobby foarte scump este doar filatelia bazată pe timbrele filatelice foarte vechi. Colecţiile prezentate în majoritatea expoziţiilor sunt cumpărate prin renunţarea la banii pentru ţigări şi nu trebuie păstrate în seifuri bancare. In fapt, aceste colecţii işi realizează menirea de a fi instructive şi, ca urmare, sunt mai tot timpul pe circuitul expoziţional, aşa încât proprietarii nu mai reuşesc să le admire în tihnă, acasă.
(R) - De ce filatelia si de când?
(C.M.) - Eram elev în “şcoala generală” şi m-au provocat colegii să colecţionăm şi să facem schimb de timbre poştale. Păstram timbrele între paginile cărţilor beletristice pentru a nu le plia. Primul meu clasor, unul mic, l-am câştigat ca premiu la loteria plicurilor filatelice. In plicurile cu timbre se aflau şi tichete cu câştiguri în materiale filatelice sau cu “mai trage un plic”. Părinţii au remarcat că aveam o ocupaţie extra-şcolară interesantă şi, mai cu seamă, utilă şi mi-au făcut cadou (nici nu mai ştiu dacă părinţii sau Moş Gerilă, că Moş Crăciun nu ajunsese în România) un clasor foarte mare. Timbrele erau frumoase şi ne atrăgeau, iar valoarea pentru schimburile dintre colegi era determinată de mărimea timbrului şi de distanţa până la ţara de emitere. Îmi amintesc cu emoţie câtă dezbatere făceam, noi puştii, pe atlasul de geografie pentru a descoperi ţara şi a stabili distanţa faţă de România. Tot cu emoţie, îmi amintesc de câteva timbre “mari”, cu elefanţi, emise de Laos, timbre care erau vedetele clasorului. Au urmat anii de liceu, filatelia era o activitate prea statică şi energia era orientată spre sport, iar în facultate, în loc de plicuri cu timbre preferam să cumpăr cărţi tehnice. Sămânţa de filatelie era, însă, în germinaţie şi cumpăram toate materialele filatelice emise pentru a marca, la Iaşi, aniversarea unor evenimente culturale şi tehnice. Sunt convins că filatelia a făcut să încolţească si, apoi, mi-a întreţinut plăcerea de a admira frumosul din viaţă, de a studia, de a fi ordonat, de a aprecia valoarea lucrurilor şi de a stabili relaţii colegiale bazate pe reciprocitatea sentimentelor. Nu-mi pare rău că am dedicat filateliei multe zile din viaţă! A meritat!
(R) - Sunteti atestat ca membru de juriu national în filatelie din 1988, distins cu diplome de onoare şi de excelenţă şi cu Insigna de aur a Federaţiei Filateliştilor din România. Aveţi 57 de expuneri de colecţii şi 12 participări internaţionale, vi s-au decernat medalii în rang aur – naţionale, de aur – internationale şi vermeil de la Federaţia Internaţională de Filatelie, aţi fost şi sunteti coordonator tehnic general pentru expoziţii internaţionale şi naţionale. Vă consideraţi unul dintre marii filatelişti ai României?
(C.M.) - Nu există o unitate de măsură care să stabilească valoarea unui filatelist şi, ca urmare, nu se pot face ierarhizări valorice ale filateliştilor. A te considera un mare filatelist este, fie o dovadă de impoliteţe faţă de colegii filatelişti, fie un simptom evident de paranoia. Cred că se impune să lamurim problema recompenselor acordate pentru participarea la expoziţiile filatelice. Există tentaţia, alimentată cu bună ştiinţă de cei interesaţi, de a considera că o medalie de aur este echivalentă cu primul loc într-o competiţie sportivă. O expoziţie filatelică nu este un concurs atletic în care toţi participanţii pornesc de la linia de start şi primii ajunsi la linia de sosire primesc medaliile în ordinea sosirii. Expoziţia filatelică este o prezentare a unor colecţii filatelice care trebuie să fie organizate după câteva criterii foarte precis stabilite în regulamente acceptate de toţi participanţii. Membrii juriului expoziţiei nu sunt arbitri cronometrori, ci filatelişti instruiţi, care cunosc regulamentele şi apreciază exponatele conform criteriilor stabilite, acordând puncte precum notele la şcoală. Fiecare membru al juriului completează câte o fişă de apreciere, se face o medie a punctajelor acordate şi, în final, exponatul obţine o notă de la 1 la 100. Toate exponatele cu note cuprinse între 90 şi 100 primesc câte o diplomă ”în rang” de medalie de aur şi, treptat, în descreşterea valorică a notelor, în rang de argint-aurit (vermeil), argint, bronz-argintat şi bronz. Rezultă, aşadar, că la marile expoziţii se acordă zeci de diplome în rang de aur, sute de vermeil, argint şi aşa mai departe. La o expoziţie nu există un singur câştigător, deci nu există “cel mai bun”! O chestiune de logică ne conduce spre ideea că un exponat care a primit la o expoziţie un anumit număr de puncte va primi cel puţin acelaşi punctaj şi la viitoarele participări expoziţionale. De regulă, un exponat care a fost apreciat de trei ori cu punctaj pentru medalia în rang de aur nu mai este acceptat în competiţie şi este invitat să participe la o clasă specială, ”de onoare”, pentru a-şi îndeplini rolul de vector de instruire.
(R) - Este filatelia un act de cultură şi de educaţie?
(C.M.) - Mi-am reluat preocupările filatelice dar, de această dată la nivel de pasiune reală şi susţinută, după ce m-am aşezat la casa mea şi după ce am putut aprecia matur rolul acestei pasiuni în viaţa individuală şi influenţa ei în viaţa socială. În anii socialismului exista un slogan care motiva oficial această pasiune: “filatelia, act de cultură şi de educaţie!” Eu consider şi acum că era o exagerare. Cultura presupune cunoştinţe vaste care să asigure progresul spre un nivel ridicat de dezvoltare intelectuală, iar educaţia implică un ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice, ale cetăţenilor, ale societăţii. Filatelia poate fi considerată doar un vector de răspândire a culturii, doar un mijloc de instruire. Nu poţi ajunge un om de cultură practicând numai filatelia. Exagerând importanţa filateliei, riscăm să pierdem adevărata măsura a lucrurilor.
(R) - În noianul de informaţii şi tentaţii mediatice de astăzi, mai au expoziţiile filatelice un rost?
(C.M.) - Sălile în care sunt expuse colecţiile devin adevărate amfiteatre ale instruirii. Vizitatorii admiră piesele filatelice, frumuseţea timbrelor, recepţionează mesajul instructiv al timbrelor. Vizitatorii nu sunt fanii expozanţilor, ci admiratorii exponatelor. Ei gustă din plăcerea unei pasiuni fără să ştie, la început, ce punctaje şi medalii vor primi exponatele. Într-o comparaţie neacademică, e ca la vinuri: există vinuri medaliate, dar marele consum e la vinurile de masă! Orice expoziţie filatelică este parte a unui ansamblu de acţiuni cu caracter cultural şi comercial. Se desfăşoară simpozioane pe teme filatelice, administraţiile poştale lansează serii de timbre şi materiale filatelice, comercianţii folosesc oportunitatea prezenţei unui număr mare de simpatizanţi ai filateliei pentru a deschide standuri de vânzare. Expoziţiile există datorită colecţionarilor şi este firesc ca aceştia să beneficieze, prin participare, de satisfacţia muncii apreciate de vizitatori, dar şi de certificarea calităţii exponatului de către juriu pentru o eventuală valorificare comercială a acestuia.
Vice-preşedinte al AF "Grigore Pascu" Bacău
(R) - Cred că nu trebuie să uităm de târgurile filatelice…
(C.M.) - Revenind la definiţia filateliei, se deduce uşor că “filatelişti” sunt doar colecţionarii cu colecţii mai mari sau mai mici şi cercetătorii, oamenii care studiază timbrele şi istoria filateliei. Este evident că pentru a colecţiona este nevoie de materiale şi că acestea sunt furnizate de comercianţi. Comerţul filatelic este important pentru filatelişti. Spre deosebire de expoziţiile filatelice, târgurile filatelice nu pot fi considerate activităţi cu caracter filatelic; ele au caracter comercial. Organizarea târgurilor nu este atribuţia filateliştilor. O tendinţă evidentă a târgurilor filatelice este aceea de a fi invadate şi dominate de colecţiile de numismatică, de antichităţi şi, din ce în ce mai puţin de cele de mărci postale. Marca postală, ea însăşi, pierde teren în faţa exploziei internetului care a mărit viteza de transmitere a mesajelor. Scrisorile, cărţile poştale ilustrate, felicitările au devenit virtuale şi serviciile poştale se taxează cu chitanţe cu cod de bare care iau locul timbrelor adezive ilustrate tematic.
(R) - Va supravieţui filatelia marilor provocări ale epocii informatizării?
(C.M.) - Cei peste 160 de ani de filatelie cred că au creat impulsul care să asigure ca, măcar şi numai din inerţie, filatelia să mai reziste încă 150 de ani, după care, vor vedea strănepoţii ce vor face... Activitatea filatelică, dependenţa de viaţa socială, a avut o evolutie sinusoidală, cu perioade de dezvoltare alternând cu perioade de stagnare, de conservare. Prezentul confirmă afirmaţia. În anii ’70, când se înregistra o stare de progres social în întreaga lume, precum şi în România, filatelia românească avea tendinţa de a deveni activitate de masă. Era un hobby plăcut şi instructiv dar, în acelaşi timp, şi o sperantă de conservare a investiţiei financiare. Alterarea situaţiei economice şi politice ca urmare a crizei energetice din deceniul al noualea a favorizat derapajul către exagerarea preocupărilor pentru “filatelia angajată”. Actuala tranzitie politică şi social-economică din România s-a dovedit a fi nefastă pentru filatelie. Pasiunile nu mai au proritate în viaţa românilor, numărul filateliştilor a scăzut drastic, iar filateliştii activi şi cotizanti se numără pe degete în fiecare judeţ. Noroc că actuala legislaţie permite legalizarea unei asociaţii cu numai trei membri activi, pentru că, altfel, nu ar mai fi nicio asociaţie filatelică în Bacău. Pentru supravieţuire, asociaţiile se organizează, acum, cu extindere naţională, având ca liant o ramură filatelică, de exemplu, maximafilia. Eu sunt optimist! Timbrele sunt, încă, tratate ca simboluri naţionale şi progresele incontestabile ale tehnicii comunicaţiei nu vor putea anula rolul de patrimoniu naţional al colecţiilor din orice ramură a filateliei.
(R) - Credeţi că generaţiile viitoare vor citi despre filatelie doar în cărţile de istorie a culturii?
(C.M.) - Cărţile de istorie a culturii vor avea, neîndoielnic, şi capitole despre filatelie dar, eu am convingerea că filatelia nu va deveni “istorie”. Spiritul de conservare a valorilor va dăinui, cu siguranţă, şi colecţionarii vor fi trataţi ca proprietari de mici muzee filatelice. Administraţiile poştale vor continua să editeze emisiunile poştale deoarece acestea au devenit de mult timp simbolul instituţiei şi chiar logica existenţei lor. Rolul instructiv al colecţiilor filatelice este incontestabil şi, mai nou, s-a dovedit şi rolul terapeutic al filateliei, aceasta fiind o activitate adecvată pentru suferinzii de boli locomotorii, diabet şi altele care necesită lipsa eforturilor fizice. Taberele pentru copiii cu diabet s-au dovedit laboratoare utile pentru susţinerea ultimei afirmaţii. Nu-mi permit să fac profeţii dar, filatelia nu se va stinge niciodată! Întreţinerea existenţei acestei pasiuni nu necesită cheltuieli foarte mari iar efectele sunt inestimabile!
A consemnat: Petru DONE redactor "Ziarul de Bacău" – 16.01.2012
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/01/16/comori-in-miniaturi-este-filatelia-o-pasiune-scumpa-1.html

"Un filatelist din şi pentru Bacău: ing. Mihai CEUCĂ"
articol din revista filatelică "Curierul Filatelic" - Sibiu 1996

Născut în anul 1947 în municipiul Roman unde a terminat cursurile Liceului „Roman Vodă". Încă din anii de liceu şi-a ales ca hobby filatelia, domeniu care îi satisfăcea pasiunea sa pentru design şi estetică. Şi-a continuat studiile la Institutul Politehnic “Gheorghe Asachi" din Iaşi devenind inginer. Atmosfera încărcată de istorie a oraşului în care s-au emis primele mărci poştale româneşti a constituit cadrul ideal pentru încurajarea pasiunii de cercetare a istoriei poştale.
Inginer şi tehnocrat în municipiul Bacău unde şi-a întemeiat familia şi s-a perfecţionat profesional ca inginer-şef mecano-energetic la Întreprinderea de Maşini Unelte Bacău, a contribuit cu succes la afirmarea vieţii filatelice a cetăţii moldovene. Devenit membru al Asociaţiei filatelice locale în 1979, a fost membru fondator al Cercului filatelic „Ştiinţă şi tehnică" reunind filateliştii dintr-o mare fabrică a municipiului şi din Universitatea băcăuană. A debutat în activitatea expoziţională mai întâi ca expozant în domeniul filateliei tematice şi maximafiliei abordând cu aplomb ampla tematică a energiilor. Pasiunea pentru cercetare l-a determinat să abordeze domeniul studiilor filatelice; a realizat studii şi exponate de istorie a marcofiliei din judeţul Bacău apoi s-a dedicat domeniului întregurilor poştale. Este autorul unor descoperiri în premieră ale unor erori la întregurile poştale clasice, propunând o nouă catalogare a mandatelor poştale cu marcă fixă „Efigia Regelui Ferdinand" şi recatalogarea unor cărţi poştale. Exponatele sale de întreguri poştale şi în special cel de studiu al întregurilor emise în perioada anilor 1917-1927 „Ferdinand" au fost recompensate cu medalii de aur la expoziţiile republicane organizate în diverse localităţi ale României şi cu medalii de vermeil mare la cele internaţionale „Socfilex'89" şi „Balcanfila'91. Deşi a reprezentat România într-un domeniu filatelic puţin abordat în Asia, exponatul a obţinut un meritos palmares şi la Expoziţia mondială de la Bangkok 1993.
Dar, filatelistul Mihai Ceucă rămâne un cetăţean marcant al urbei Bacău prin remarcabile probe de virtuozitate în coordonarea acţiunilor expoziţionale băcăuane care au înscris municipiul în panoplia localităţior intrate în istoria expoziţională mondială. Dând dovada totală a spiritului său organizatoric şi a pasiunii pentru frumos a asigurat, în calitate de coordonator tehnic ge­neral, reuşita realizării şi desfăşurării expoziţiei naţionale de întreguri poştale 1987 şi de maximafilie 1986, a bilateralei România-Ungaria, a naţionalei UNICEF 1995 dar mai cu seamă a expoziţiilor internaţionale „Socfilex '89" şi Balcanfila'91". Confirmarea afirmaţiei anterioare o constituie numeroasele articole apărute în presa filatelică nu numai din ţară ci şi din ţările participante la expoziţii, care au elogiat înalta ţinută filatelică dar şi organizatorică a manifestărilor în cauză. Amprente de neşters în istoria filatelică băcăuană rămân şi cele peste cincizeci de ştampile ocazionale machetate precum şi machetele pentru plicurile, medaliile şi celelalte materiale filatelice realizate de asociaţia filatelică în ultimii cincisprezece ani. Emblema expoziţiei „Balcanfila'91" utilizatăă şi ca machetă a vignetei seriei de timbre emise cu ocazia expoziţiei a constituit un apogeu al realizărilor sale de machetator. Colecţia de peste 900 de cărţi poştale ilus­trate vechi cu vederi din Slănic Moldova şi din judeţul Bacău poate fi invidiată de orice cartofil. Şi pentru ca datoria sa faţă de concitadini să fie pe deplin realizată, inginerul Mihai Ceucă a reuşit să descopere, în urma unor minuţioase cercetări, mărturiile existenţei şi activităţii primului filatelist al municipiului, telegrafistul Grigore Pascu, cel care a oferit oraşului localul pentru găzduirea primului gimnaziu din Bacău iar ţării pe fiul său Giorge Pascu ajuns reputat profesor de literatură veche românească la Universitatea din Iaşi. Monografia realizată de către filatelistul Mihai Ceucă pentru a rememora viaţa primului filatelist din Bacău se constituie într-un omagiu dar şi într-un îndemn la cercetare adresat tinerilor tentaţi spre abordarea filateliei ca pasiune. Şi nu este singura chemare către filatelie adresată copiilor căci, inimosul filatelist nu a evitat nici o întâlnire cu cei mici în care să-i iniţieze în tainele pasiunii sale. Numeroase ediţii ale taberei pentru copii şi tineri diabetici organizate de „Lions Club" Bacău au devenit scena unor adevărate cursuri de filatelie, terminate cu concursuri filatelice. La aproape o jumătate de secol de viaţă, filatelistul Mihai Ceucă mai are încă multe de realizat pentru urbea în care trăieşte.
                                                                                                       prof. Ioan Micu-1996
Preşedintele Asociaţiei filatelice „Grigore Pascu" Bacău

Devotament faţă de concetăţeni, recunoştinţă de la concetăţeni...
 Consemnare în „Enciclopedia judeţului Bacău” – editura AGORA 2008

"CEUCĂ Mihai, inginer, filatelist.
S-a născut la data de 12 iunie 1947, în municipiul Roman. Inginer, absolvent al Institutului Politehnic „George Asachi" din laşi. Autor a două invenţii brevetate. Devenind membru al Asociaţiei filatelice Bacău în anul 1979 şi fondând cercul „Ştiinţă şi tehnică" a abordat domeniul cercetării filatelice realizând studii şi exponate de istorie a ştampilelor poştale utilizate în judeţul Bacău şi evoluţia întregurilor poştale. Exponatele sale de întreguri poştale şi în special cel de studiu al primelor cărţi poştale cu marca fixă octogonală, emise în perioada anilor 1873-1893 au fost recompensate cu medalii de rang înalt la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale culminând cu medalia de aur la „Balcanfila 2007" de la Instanbul. A abordat cu succes exponatele din clasa de maximafilie. A asigurat, în calitate de coordonator tehnic general, reuşita organizării şi desfăşurării expoziţiei naţionale de întreguri poştale 1987 şi de maximafilie 1986, a bilateralei Romania-Ungaria, a naţionalei UNICEF 1995, dar, mai cu seamă, a expoziţiilor internaţionale "Socfilex '89" şi "Balcanfila '91" găzduite de municipiul Bacău. Este unul dintre principalii autori a peste 50 de stampile ocazionale machetate precum şi ale machetelor pentru plicurile, medaliile şi celelalte materiale filatelice realizate de asociaţia filatelică din Bacău. A machetat emblema expoziţiei „Balcanfila '91" utilizată şi pentru timbrele emise cu ocazia expoziţiei. Colecţia de peste 900 de cărţi poştale ilustrate vechi din Bacău, Slănic-Moidova şi localităţi din judeţul Bacău a fost folosită pentru ilustrarea a 22 lucrări monografice. A descoperit, în urma unor îndelungate cercetări, mărturiile existenţei şi activităţii primului filatelist din Bacău, telegrafistul Grigorie Gh. Pascu născut în anul 1853, cel care a oferit oraşului localul pentru găzduirea primului gimnaziu din Bacău, iar ţării pe fiul său, Giorge Pascu, ajuns reputat profesor de literatură veche românească la Universitatea din Iasi. Preocupat de predarea ştafetei filatelice către tânăra generaţie, a organizat cursuri de iniţiere pentru participanţii la toate ediţiile anuale ale taberei pentru copii şi diabetici organizate de „Lions Club" Bacău."
Bistriţa 2013

"Diploma de merit" a Primăriei Târgu-Ocna - 2014
Cartofilia, temelia maximafiliei.
Un bun maximafilist este şi un bun cartofil deoarece folosirea ilustratelor ca suporţi pentru cărţile maxime impune o bună cunoaştere a tuturor caracteristicilor tehnice şi istorice ale cărţilor poştale ilustrate, obiect de studiu al cartofiliei. 
Dedicaţia consemnată de ilustrul cercetător al istoriei cartofiliei româneşti, ing. Silviu Dragomir, pe pagina volumului din anul 2010 sintetizează recunoaşterea activităţii cartofile a prietenului său, Mihai Ceucă.

„Ofer acest volum prietenului meu Mihai Ceucă în speranţa că mă va scuza pentru impardonabila eroare făcută la pagina 288. Consemnez cu rol de erată că, luat de val, am apreciat întreaga sa activitate cartofilă cu un banal „idem" nerecunoscându-i astfel, absolut involuntar, meritul de a fi realizat primele colecţii sistematice de ilustrate Slănic-Moldova, Bacău şi judeţul Bacău.”

Revista constănţeană de specialitate, "Magazin de Cartofilie, Filatelie şi Numismatică" a publicat în numărul său 129 din anul 2014 articolul "Misiune îndeplinită" în care autorul şi-a prezentat concepţia şi bilanţul activităţii sale cartofile.
"Colecţionarii, indiferent de domeniul abordat, transformă colecţiile lor într-o lume a viselor proprii, a meditaţiei, liniştii şi satisfacţiei oferite de acumularea pieselor, studierea lor şi clasarea după propriile idei şi gusturi. Privită prin prisma rolului civic al pasiunii, colecţionarea devine însă, şi o faptă de conservare a istoriei vieţii sociale. Rezultă cu uşurinţă şi rolul de „muzeograf amator” al colecţionarului, depozitar al unei surse documentare utilă colectivităţii căreia îi aparţine. Obiectele supravieţuiesc doar dacă cineva are grijă de ele, dacă le conservă fizic dar şi ca imagine, dacă cineva evidenţiază valoarea lor istorică şi sădeşte în semeni sentimentul de preţuire a valorilor trecutului. Călăuzit de această convingere am colecţionat timp de câteva decenii un număr impresionant de cărţi poştale ilustrând imagini surprinse în Bacău, Slănic-Moldova, Târgu-Ocna şi alte localităţi ale judeţului Bacău începând cu finele secolului al XIX lea. Ilustratele au fost prezentate la numeroase expoziţii de cartofilie şi reacţiile de apreciere din partea vizitatorilor m-au determinat să amplific efortul de prezentare prin tehnici editoriale sau căi expoziţionale neconvenţionale. În această conjuctură, intenţia de a oferi imaginile pentru ilustrarea naraţiunilor unor lucrări monografice realizate de remarcabili oameni de litere băcăuani a devenit un ideal. Prima lucrare care a folosit pentru ilustrare cărţile poştale de epocă din colecţia mea a fost monografia „Biblioteca publică Bacău centenar 1903–1993.” ed.1993.
Colectivul de autori coordonat de doamna Marilena Donea a ilustrat istoria oraşului cu numeroase ilustrate şi iniţiativa sa a fost bine primită de cititori. Imaginile vederilor au fost folosite apoi pentru ilustrarea următoarelor lucrări: Istoria municipiului Bacău autor Eugen Şendrea , ed.I 2007 şi ed.II 2012, Istoria Universităţii din Bacău, Eugen Şendrea 2009, Din istoria oraşului Bacău 1900-1930, prof. Alin Popa şi Bacăul în tranziţia de la sat la oraş din perioada 1864 – 1938, tot prof. Alin Popa ed. 2010, Sala de aşteptare - monografia gării Bacău, Florin Filioreanu , ed.I 2005 şi ed.II 2009, Enciclopedia judeţului Bacău, Emilian Drehuţă (coord) ed.I 2006 şi ed.II 2008, Memoria vie a Bacăului, album-foto realizat de Mihai Ceucă, Doina Cmeciu şi Mădălina Manolache în anul 2011. În oraşul Târgu Ocna, reputatul istoric al Văii Trotuşului, profesorul Corneliu Stoica este autorul câtorva lucrări monografice de excepţie. După cum au menţionat criticii literari, valoarea documentară a fost amplificată de efectul special dat naraţiunii volumelor de imaginile bine împănate în text, imagini păstrate datorită cărţilor postale ilustrate reproduse. Istoria ilustrată a oraşului Târgu-Ocna, ed. 2009 este o împletire de documente de arhivă cu adevărate documente fotografice, cărţile poştale. O monumentală Enciclopedie - Valea Trotuşului, de peste 700 de pagini cuprinzând şi peste o mie de imagini, a fost tipărită în două ediţii 2006 şi 2008 datorită cererii crescute de pe piaţă, provocate de premierea lucrării de Academia Română. Monografia Bicentenar Costache Negri prezintă viaţa şi activitatea unuia dintre făuritorii statului modern român. Monografia clădirii primăriei Tg. Ocna, măreaţă operă arhitecturală, a fost prezentată în cartea Centenarul Palatului administrativ, ed. 2012. Apogeul utilizării ilustratelor ca documente istorice a fost atins de ultimile două albume ilustrate realizate de profesorul Corneliu Stoica: Târgul anilor romantici – un secol de istorie ilustrată a oraşului Târgu-Ocna ed. 2013 şi Valea Trotuşului de odinioară în cărţi poştale ilustrate 1899 – 1939, ed. 2014. Este imposibil să nu fie remarcat şi faptul că rolul de documente istorice al cărţilor poştale a fost perfect evidenţiat de calitatea ridicată a reproducerior realizate şi puse în pagină de editura Magic Print din Oneşti. Parfumul de epocă emanat de cărţile poştale ilustrate, oferit în doze mici prin intermediul albumelor şi al monografiilor ilustrate poate fi amplificat printr-o metodă mai puţin uzitată dar, cu siguranţă, de mare efect vizual: reproducerile de mari dimensiuni. Merită toate aprecierile şi recunoştinţa acei întreprinzători dispuşi să cheltuiască sume, pentru ei nesemnificative, în scopul realizării unor adevărate expoziţii, ocazionale sau permanente, cu reproduceri de mari dimensiuni. Primăria municipiului Bacău expune cu regularitate reproduceri de câţiva metri pătraţi ale ilustratelor vechi în locaţiile acţiunilor cuprinse în programele dedicate zilelor oraşului. Impactul asupra vizitatorilor de orice vârstă este remarcabil şi constituie motiv de meditaţie asupra istoriei urbei lor. În anul 2013, primăria oraşului Târgu-Ocna a fructificat ideea realizării fotocopiilor de mari dimensiuni pentru expunerea lor în expoziţia dedicată zilelor oraşului pentru ca apoi, tablourile să-şi găsească permanenta găzduire pe culoarele şi în sălile clădirii centenare a Primăriei, spre deliciul cetăţenilor aflaţi cu probleme pe la administraţie. Colectivul profesoral al Liceului Ferdinand din Bacău a îmbrăţişat la rându-i sugestia folosirii în scopuri didactice a imaginilor mărite ale cărţilor poştale cu tematică familia Regală şi expoziţia permanentă montată pe unul dintre culoarele intens circulate ale clădirii liceului a devenit punct de interes permanent pentru liceeni. La Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, clipele de visare provocate de stilul retro sunt perpetuate de o impozantă expoziţie permanentă care stă în calea oricărui student trecător pe culoarul principal al clădirii. În toate aceste acţiuni expoziţionale inedite am avut bucuria de a fi putut contribui cu imaginile ilustratelor de epocă, imagini pe care le-am pus la dispoziţia distinşilor susţinători indirecţi ai cartofiliei cu tot devotamentul meu pentru cauza disipării cât mai largi a martorilor istoriei locale printre concetăţeni. Nu cred să existe pentru un colecţionar cartofil, mulţumire mai mare ca recompensă pentru efortul de găsire şi de conservare a ilustratelor, decât încununarea acestui efort cu satisfacţia utilităţii publice. Doar astfel, misiunea colecţionarului în societate poate fi considerată îndeplinită!" - ing. Mihai Ceucă - 2014
Colaborând la realizarea albumului - monografie intitulat "Valea Trotuşului de odinioară în cărţi poştale ilustrate 1899 – 1939", ed. MagicPrint, Oneşti 2014, iniţiat şi redactat de prof. dr. Corneliu Stoica, autorul "misiunii împlinite" a marcat apogeul activităţii sale cartofile şi filatelice reliefată în nota de prezentare biografică.
Click buton dreapta mouse şi deschideţi în fereastră nouă.
„După 50 de ani de pasiune materializată în colecția de cărți poștale ilustrate cu imagini din orașul și județul Bacău, trăiesc bucuria de a oferi și concitadinilor mei aceste imagini. Răsfoind albumul al cărui „miros de cerneală tipografică proaspăt imprimată” mă îmbată, mă gândesc atât la vărstnicii cât și la tinerii potențiali cititori care, sper, vor lăcrima unii cu nostalgie, alții cu uimire.” (extras din cuvântul de prezentare rostit de autor la lansarea albumului)

Rod al studiilor documentelor din biblioteci și arhive și al studiului propriilor colecții filatelice și cartofile, Ceucă Mihai este autorul sau coautorul unor albume documentare importante pentru istoria filateliei și istoriei băcăuane, tipărite în perioada anilor 2016-2019.


*************************************
 Onorat a fi cetățean al urbei Bacău.

Apreciind abnegația muncii de cercetare și de publicare a lucrărilor cu caracter documentar, precum și implicarea activă în viața civică a urbei sale, coordonatorii asociațiilor: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din Bacău și Piatra-Neamț, Lions Club „Moldova” Bacău și Societatea Română de Maximafilie „dr. Valeriu Neaga”, împreună cu câteva personalități marcante ale artei și culturii băcăuane au inițiat demersurile de acordare a titlului de „Cetățean de Onoare” al municipiului Bacău. În ședința din data de 31.07.2019, membrii Consiliului Municipal Bacău au aprobat cu unanimitate de voturi, conferirea domnului Mihai Ceucă a diplomei de „Cetățean de Onoare” și i-au încredințat „Cheia Orașului” , „în semn de prețuire și respect pentru serviciile aduse comunității”.



Împreună cu primarul Cosmin Necula și președintele UZPBc-P.N., Cornel Cepariu
 

*******
    Ajuns la vârsta bilanțului vieții și pasiunii pentru filatelie, Mihai Ceucă a prezentat bilanțul expozițional și a făcut o considerabilă donație de cărți cu tematică filatelică și cartofilă către Biblioteca Județeană „Costache Sturza” din Bacău.
Detalii sunt oferite la:



Un supliment despre semicentenarul unui hobby poate fi lecturat făcând click aici: