Antoaneta SCĂRLĂTESCU. Doamna maximafiliei româneşti.

 Într-o ceaţă socială generalizată, numeroşi filatelişti apreciază consternaţi că în zilele noastre a scăzut drastic numărul colecţionarilor şi al pasionaţilor de maximafilie şi cartofilie. Constatăm şi deplângem situaţia fără a încerca să acţionăm energic pentru corectarea ei. Fiecare dintre noi ar trebui însă, măcar o clipă, să-şi reamintească faptul există încă persoane care constituie model de implicare în perpetuarea unei pasiuni şi de dezvoltare permanentă a acestei pasiuni. Exponentul incontestabil al acestui tip de persoană este doamna avocat Antoaneta SCĂRLĂTESCU. Se adaugă, cu discreţia caracteristică, domnul inginer Romeo Alexandrescu, omul care a “dospit” şi a explodat spectaculos acum.
Doamna avocat Antoaneta SCĂRLĂTESCU a preluat gena hobby-ului cartofil şi maximafil de la tatăl său, Grigore Scărlătescu, colecţionarul român recunoscut pe plan mondial pentru meritul de a fi fost deschizătorul de drum în domeniul realizării, schimburilor şi colecţionării de cărţi poştale ilustrate tip T.C.V. (timbré côté vue). Marele dumneaei merit este acela de a fi activat cu ardoare pentru perpetuarea acestui hobby prin propria activitate dar, mai cu seamă, de a fi descoperit căile pe care să acţioneze pentru a depista alţi pasionaţi dispuşi să contribuie împreună la dezvoltarea şi consacrarea maximafiliei, domeniu derivat al colecţiilor ilustratelor T.C.V.. Unul dintre discipolii ”curentului Scărlătescu” a fost doctorul Valeriu Neaga. Relaţia filatelică specială stabilită cu acesta a fost relatată în numeroase împrejurări, incluzând între acestea şi editarea cărţii memorialistice dedicate tatălui dumneaei.

facsimil din cartea "Precursori ai maximafiliei".

 Soluţia intuită, ca reacţie activă la starea de nepăsare faţă de prăbuşirea maximafiliei, de un grup de inimoşi maximafilişti dispuşi să menţină “flacăra maximafiliei româneşti” prin organizarea la nivel naţional a Societăţii Române de Maximafilie “dr. Valeriu Neaga” a fost  apreciată ca fiind salvatoare de doamna avocat Scărlătescu şi ca urmare, dumneaei s-a implicat imediat în demararea activităţii tinerei asociaţii. Tot respectul colegilor pentru modul în care, ca membru fondator, a apărat prestigiul Societăţii Române de Maximafilie ”Dr. Valeriu Neaga” într-un moment de grea cumpănă a existenţei asociaţiei, eveniment care îşi va găsi evocarea şi judecata în viitoare pagini de istorie a maximafiliei. Acordarea titlului de “Membru de Onoare” al societăţii noastre este doar un infim semn de recunoaştere a marilor merite din domeniul maximafil şi al respectului infinit pe care-l merită DOAMNA avocat Antoaneta SCĂRLĂTESCU.

Coperta cărţii memrialistice

Onorat cu o dedicaţie...

Antoaneta SCĂRLĂTESCU. Continuitatea mărturisită.

”Lucrarea bilingvă (română-engleză) a Doamnei avocat, Antoaneta Scărlătescu, este un motiv de interes nu numai pentru maximafiliștii români ci și pentru cei din întreaga lume. Este o carte pe care dacă nu ar fi fost scrisă de distinsa maximafilistă, avocat Antoaneta Scărlătescu, nu ar fi fost scrisă de nimeni și nu pentru că este dedicată memoriei părintelui său ci pentru că prezintă piese selecționate din perioada de început al TCV-urilor (sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX) și a maximafiliei, așa cum a fost definită pentru început în Franța în anul 1932. Cartea bogat ilustrată, cu peste 75 piese de maximafilie, este structurată pe câteva direcții: memoriei muzicologului, bancherului și colecționarului Grigore Scărlătescu; amintirii privind contribuția la dezvoltarea maximafilei românești, și nu numai, a doctorului Valeriu Neaga; evocării participărilor autoarei la diverse manifestări filatelice de nivel internațional și a titanilor maximafiliei mondiale pe care i-a cunoscut cu acest prilej; selecționării unor piese (TCV și ilustrate maxime), dintre care unele cu valoare de unicat aflate în colecția distinsei autoare”. 

ing. Dan Dobrescu - rev. “philatelica.ro", nr.2/2009

 DOUĂ GENERAŢII.

Interviu cu doamna avocat Antoaneta SCĂRLĂTESCU

Stimată d-nă Scărlătescu, după părerea mea sunteţi persoana cu cea mai „longevivă" activitate în maximafilie. Aţi preluat pasiunea tatălui dvs., mare colecţionar şi realizator de TCV-uri de la sfârşitul sec. XIX şi început de sec. XX şi aţi dus-o, cu evlavie aş putea spune, până în prezent. Aţi trecut de la perioada colecţionării de ilustrate TCV, considerată pe bună dreptate precursoare a maximafiliei, prin toate etapele evoluţiei acestei pasiuni spre maximafilia actuală. Aţi asistat în această perioadă la toate transformările survenite în fundamentarea principiilor care reglementează activitatea colecţionistică, expoziţională şi mai recent publicistică de gen. Aţi fost martor activ la crearea şi evoluţia structurilor organizatorice ale acestui domeniu de colecţionare. Impresionantă această activitate, impresionantă pasiune, de aceea mi-aş permite să vă pun întrebarea: 
Ce semnificaţie a avut şi are maximafilia pentru dumneavoastră.? 
Pentru mine maximafilia este o punte între trecut şi viitor. În ceea ce mă priveşte am considerat-o o disciplină colorată în realizarea dorinţei de cunoaştere, de comunicare, de continuare a unor relaţii câştigate prin corespondenţă şi schimburi de TCV-uri, în dorinţa realizării ilustratei maxime al cărei farmec constă în includerea unitară a interesului cartofii cu cel filatelic, marcofil şi evident, poştal.

Mai concret, cum apreciaţi această „punte"?

Cărţile poştale, simplele TCV-uri sau cu întreita concordanţă ce conferă caracterul de ilustrată maximă, circulate către sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, referindu-mă la cele colecţionate de tatăl meu, Grigore Scărlătescu, puse în valoare - nădăjduesc - de mine, aduc generaţiilor mai tinere imagini ale unor realităţi sociale, economice, etnice, politice chiar, reflectând tehnica şi autenticitatea perioadei de referinţă, existenţa unor relaţii ce aveau ca temei pasiunea comună de a continua corespondenţa „outre mer", în condiţiile prezentate, schimbul fiind raţiunea colecţionarilor.

Amintind de contacte de schimb prin corespondenţă, păstraţi în colecţia dvs. piese ale unor persoane mai deosebite?

Bineînţeles, sunt destul de numeroase, m-aş rezuma să amintesc de Mohamed Rashed din Egipt, persoană de o consecvenţă rar întâlnită faţă de care tatăl meu avea o consideraţie deosebită remarcând că pe lângă faptul că poseda deosebite posibilităţi financiare, era o persoană cu o vastă cultură, urmărind ca prin alegerea pieselor ce le expedia să evidenţieze specificitatea, unicitatea, pitorescul ţării sale. Aş mai menţiona numele lui G. Kurokava din Japonia şi S. Awaia din China care trimiteau stampe reproduse pe cărţi poştale cu marca aplicată pe partea pictată. De asemenea, E.N. Kallmann, fervent corespondent din Australia sau C. Bouvier din Belgia care trimitea numeroase piese din multele sale călătorii în afara ţării. Aş putea înşira încă numele a multor personalităţi ale vremii.

Din respect pentru o parte din conaţionalii mei corespondenţi de TCV-uri de la începutul sec. XX aş dori să menţionez doar câteva nume: d-na Arion din Bucureşti, Mihai Holban din Mogoşeşti şi al studentului (de atunci) Emil Alexandrescu din Turnu Severin, persoane despre care mai am unele informaţii.

Cum aţi preluat maximafilia ca pasiune, ca hobby sau ca o datorie morală şi o cinstire a memoriei tatălui dvs.?

Consider că toate la un loc în egală măsură. În primul rând pentru mine este o pasiune generatoare de aleasă satisfacţie estetică, de întoarcere la momentele în care tatăl meu îmi explica detaliile care dădeau valoare unei piese, de bucurie că prin alcătuirea exponatelor prezentate la diverse expoziţii de profil şi stând alături de personalităţi de renume în domeniu am adus un argument (colecţia Grigore Scărlătescu) pentru a susţine că noi, românii, am fost în avangarda acestei preocupări. Am cunoscut în aceste împrejurări corifei ai filateliei şi implicit ai maximafiliei pe care i-am amintit cu o consideraţie deosebită în cartea mea, PRECURSORI Al MAXIMAFILIEI - modest omagiu adus memoriei tatălui meu. Participând cu această carte în clasa de "Literatură" a World Stamp Exhibition -CHINA 2009, mi-am amintit de partenerii de schimb din această ţară şi am rememorat timpurile în care purtam cu ei o corespondenţă susţinută.

Ce ne puteţi spune despre activitatea maximafilă din prezent?

Am pomenit iniţial de o „punte" care leagă trecutul de viitor, în ideea majoră că maximafilia are o frumoasă istorie şi nu este un deziderat fără conţinut. Am deplină consideraţie pentru cei care se străduiesc astăzi să întreţină această preocupare şi nu voi da nume, dar toţi sunt vii în memoria mea prin tot ceea ce întreprind şi organizează: expoziţie sau exponat deopotrivă. Am participat la multe expoziţii, certificatele mele confirmă această activitate şi nu ştiu dacă aş aminti ultima participare de la Bacău în 2009 sau prima de la Tg. Mureş în 1974. 
Doamnă Scărlătescu, ţin să vă mulţumesc mult pentru timpul acordat şi fiindcă ne aflăm în preajma unei frumoase aniversări a zilei dumneavoastră. de naştere, vă rog să-mi permiteţi să vă urez din partea mea, cât şi din partea editorilor şi a cititorilor revistei “philatelica.ro”, multă sănătate, fericire, zile senine şi multe succese în toată activitatea Dumneavoastră.

 La mulţi ani stimată doamnă!

A consemnat dr.Ioan DANILIUC

„SCĂRLĂTESCU ESTE UN BRAND”.

 Scărlătescu este denumirea unei glorioase dinastii - care se întinde de-a lungul a trei secole (XIX - XXI), la confluenţa mileniului al II-lea cu cel de-al III a -în practica, arta şi ştiinţa colecţionisticii de ilustrate. Întâi a fost GRIGORE (Gregoriu), românul care, astfel cum documentele vremii o atestă, s-a aflat pe primul rând al întâistătătorilor zămislitori de TCV-uri de pe mapamond. Prin bunăvoinţa urmaşei sale, am avut şansa de a frunzări ceea ce familia a mai putut salva de pe urma unui destin nedrept şi distructiv: câteva sute de cărţi poştale şi TCV-uri, expediate din întreaga lume (dacă e să te ghidezi după emitentul francaturii poştale, este vorba despre o lume căreia, în mare parte, i-a dispărut până şi numele din hărţi şi din atlasele de geografie; mă refer, fireşte, la meteoricele colonii), toate ţintind acelaşi destinatar: SCARLATESCO, România. Am avut privilegiul să frunzăresc un „Caiet de Geografie", alcătuit din cărţi poştale ilustrate şi TCV-uri, migălos înjghebat de colecţionar pentru a fi redat uzului şcolar al fiicei sale. Am avut şansa de a ţine în braţe una dintre cutiile de carton confecţionate personal de Scărlătescu la 1900 în care îşi sorta ilustratele. Regretul meu, enormul meu regret constă din faptul că, pe de o parte, niciodată nu am văzut o realizare colecţionistică marca Grigore Scărlătescu, cu toate că - numărul mare de corespondenţi stă drept mărturie - românul era nu numai colecţionar, ci şi realizator. Pe de altă parte, regretul meu enorm are în vedere împrejurarea că nu am vizionat niciodată exponatul de TCV/maximafilie al dinastiei Scărlătescu, preluat, aranjat şi expus în secolul al XX-lea de Antoaneta Scărlătescu, doamna avocaturii şi maximafiliei, astfel cum am avut inspiraţia să o apelez în chiar primul număr, din 2009, al revistei philatelica.ro. Reţin, din destăinuirile d-sale, impresia păstrată de la o expoziţie organizată în fosta Uniune Sovietică: la vederea pieselor expuse de colecţia Scărlătescu, sovieticii au căzut în genunchi şi care mai de care se închinau. Nimeni nu crezuse până atunci în existenţa unor asemenea dovezi... 
Zilele astea, la împlinirea unei vârste venerabile care trădează tinereţea perpetuă a doamnei avocat Antoaneta Scărlătescu, se cuvine ca Maximafilia - româ­nească şi de pretutindeni - să se aşeze din nou în genunchi şi să închine urarea de „La mulţi anii", atotcuprinzătoare-în simplitatea sa, actualului pa­triarh al mişcării noastre maximafile, câţi mai sun­tem din mulţi câţi am fost... 

av. Leon IANCOVICI, AIJP