CONVORBIRE CU UN VETERAN AL FILATELIEI CRAIOVENE
N.R. - Domnule
Valentin Berezovschi, niciodată nu mi-am închipuit că, după 42 de
ani de la absolvirea şcolii (1960), în care v-am avut dascăl, să vină ziua în
care eu, fostul Dvs. elev şi în ale filateliei, să vă iau un interviu tocmai
despre activitatea filatelică pe care aţi desfaşurat-o de-a lungul celor peste
40 de ani.
V.B. - Dragă Nicule, mă bucur mult că unul dintre foştii
mei elevi mă abordează într-o temă atât de dragă mie - filatelia.
N.R. - Ştiu că
anul acesta (2002), mai precis în 26 decembrie, veţi împlini onorabila vârstă
de 75 de ani. Vă doresc multă sănătate şi vă adresez o întrebare firească: cum
vă simţiţi acum, sub povara atâtor ani ?
V.B. -
Mulţumesc Domnului că am ajuns la această vârstă şi, sincer să fiu, nu prea
simt povara anilor.
N.R. - Ştiu că
în viaţă aţi avut multe pasiuni (sport, muzică, turism, filatelie, ca să citez
câteva). Astăzi aş dori să discutăm despre una dintre aceste pasiuni pe care o
mai aveţi şi în prezent - şi anume filatelia.
V.B. - Da,
despre filatelie discut oricând cu multă plăcere deoarece mi-a adus multe
satisfacţii. Ce doreşti să ştii ?
N.R. - Fără
discuţie, Dumneavoastră vă număraţi printre veteranii filateliei româneşti.
Mare parte din activitatea desfăşurată de-a lungul anilor pot spune că o
cunosc, însă sunt multe lucruri de care aş dori să se ştie chiar de la sursă.
Pentru început obişnuita întrebare: cînd a început să vă pasioneze
colecţionarea timbrelor?
V.B. - Sămânţa colecţionării a zăcut şi în mine, încă din
anii copilăriei, deşi, pe atunci, timbre se găseau prea puţine deoarece
corespondenţa era foarte redusă. Totuşi, îmi amintesc că primele mărci le-am
achiziţionat în anul 1937, de la colegul meu de bancă, Marian Spânu, venit de
la Bucureşti, şi al cărui tată fiind slujbaş la Primărie, îi aducea diferite
plicuri francate. El dezlipea timbrele, iar dublurile le dădea în schimbul unor
deschizătoare de la cutiile cu cremă de ghete „Gladys" (din care dacă
trimiteai 100 de bucăţi la firmă primeai o minge de fotbal), pe cutii de
chibrituri sau nasturi frumoşi. Aşa am achiziţionat şi eu primele timbre din
care îmi amintesc pe cele cu Carol II călare, unele cu cercetaşi, altele cu
costume naţionale. Le lipeam cu pap (faină cu apă) căci pe vremea aceea lipici
nu aveam - într-un caiet de aritmetică. Aşa le păstram.
N.R. - Şi
colecţionar adevărat când aţi devenit ?
V.B. - O. . .
!, mult mai târziu; prin anul 1959, când am „nimerit" pe mâna unuia dintre
pasionaţii vremii, Teodor Popescu, pe atunci secretarul Filialei Oltenia.
N.R. - Ce
timbre aţi început să colecţionaţi ?
V.B. -
Bineînţeles că timbre româneşti, iar din timbrele străine, pe cele cu tema
sport. N.R. - Din
câte îmi aduc aminte, primul Dvs. exponat a fost chiar cu tema sport şi cu
el aţi obţinut chiar primul succes ca expozant. Greşesc?
V.B. - Este adevărat.
în anul 1965 am participat cu exponatul „Sport" la prima ediţie a
expoziţiei Balkanfila ce s-a organizat la Varna, în Bulgaria. Medalia de
vermeil cu care a fost distins exponatul a constituit o surpriză plăcută pentru
conducerea A.F.R., iar mie nici nu-mi venea a crede. îmi aduc aminte că am
primit din partea A.F.R. o adresă prin care eram felicitat pentru succesul
obţinut şi eram invitat să particip într-o zi anume, la Ambasada
Bulgariei, unde ambasadorul urma să ne înmâneze premiile. Eram uluit. Atunci
i-am văzut pentru prima dată şi
i-am cunoscut pe marii filatelişti ai
vremii, pe Ludovic Dengel, Constantin Celarianu, Titus Crişan, Teodor Melnic,
Petre Iosifescu, Ilie Demetrescu, Mark Horaţiu, ca să
citez pe cei mai reprezentativi din cei aproape 50 de participanţi la acest
moment festiv. Şi când te gândeşti că din câţi am fost atunci, numai eu şi
distinsul Teodor Melnic mai suntem în activitate! Ceilalţi nu mai sunt printre
noi. în anul următor, cu acelaşi exponat, la Naţionala '66 am obţinut medalia
de argint. Acestea sunt pentru mine cele mai preţioase medalii din cele peste
50 pe care le am.
N.R. - Şi ce a
urmat după aceea ?
V.B. - Ce să
urmeze. Alte exponate, alte participări la zeci de expoziţii din ţară şi de
peste hotare, alte distincţii, alte satisfacţii. Tu nu ştii cum e ?
N.R. - Care au
fost exponatele care v-au adus aprecieri şi satisfacţii ?
V.B. - Fără să
mă laud, toate exponatele pe care le-am avut, mi-au adus premii şi aprecierile
juriilor. Dar iată câteva din ele : primul exponat „Sport", apoi
„Campionatele mondiale de fotbal", „Curaj şi bărbăţie - box", „Pe
aripile muzicii". „Pagini de operă", toate de filatelie tematică. Cu şapte ani în urmă am îndrăznit să
realizez primul exponat de maximafilie intitulat „Muzicieni europeni".
A fost o provocare pentru mine realizarea acestui exponat şi cred că am reuşit
tocmai acum, la finalul „carierei", să mă înscriu şi în familia
maximafiliştilor, iar rezultatele obţinute atestă că e un exponat bun.
N.R. - După
câte am observat, aţi abordat două teme cu subiecte diametral opuse : sport şi
muzică. De ce ?
V.B. - Cum să
nu. În cei 37 de ani (1965-2002), am expus la 67 de expoziţii dintre care 22
internaţionale şi 45 interne. Cele mai importante distincţii obţinute au fost o
medalie de aur în 1978, la bilaterala Craiova - Rzeszow, 5 de vermeil, 10 de
argint, iar pe plan intern aş aminti de cele 18 medalii sau diplome în rang de
medalie de vermeil şi 3 de vermeil mare (EFIRO "98, Naţionala de
maximafilie Sibiu 2000 şi Naţionala open class de la Bistriţa. Dintre
expoziţiile la care am expus, amintesc cele 3 expoziţiii F.I.P. - „Verso Mexico
'68", „Polska \73" şi „ Philaserdica 79"" de
la Sofia- apoi la 4 ediţii Balkanfila : Varna '65, Istambul '81, Novisad '87 şi Bacău
"91. La acestea aş mai adăuga „Socfilex '79", „Eurofilex '85",
trilaterala Rusia-România-Ungaria în 1994 la Moscova, bilateralele
România-Ungaria din 1986 şi 1992 de la Reşiţa, la care aş adăuga participările
de la tradiţionalele noastre expoziţii trilaterale interoraşe.
N.R. - O
recoltă bogată pe care vă doresc ca în anii care urmează să o mai îmbogăţiţi. Şi acum
spune-ţi-mi câte ceva despre activitatea dumneavoastră de membru de juriu.
V.B. - Mă
număr printre membrii de juriu bătrâni, la propriu şi la figurat. Am debutat în
anul 1970 ca membru asistent la bilaterala de tineret România-Germania de la
Braşov, iar ultima expoziţie unde am fost solicitat a fost anul acesta la
Bacău. Ca să fiu concret, precizez că sunt atestat ca membru de juriu treapta I
în specialitatea tematică şi filatelie tradiţională. În cei 32 de ani am făcut
parte din 53 de jurii, din care 16
internaţionale şi 17 interne la
care am avut calitatea de preşedinte de juriu.
N.R. - Şi aici
sunteţi de invidiat. Dar, era să uit, ce era poate mai important. Ce
„dregătorii" aţi deţinut, bineînţeles pe linie filatelică, în toţi aceşti
ani ?
V.B. - Am
deţinut funcţia de preşedinte al Filialei A.F.R. Dolj în perioada 1966-1976
şi a Societăţii Filatelice Dolj între anii 1998 şi încă în acest moment, apoi
vicepreşedinte mulţi ani, apoi preşedintele cercului „Pelendava". Aş mai
aminti că în două legislaturi, 1968-1972 şi 1972-1976 am făcut parte din
Consiliul Central al A.F.R.
N.R. - Ştiu că
în numeroase ocazii aţi reprezentat filatelia românească la diferite acţiuni
internaţionale. Amintiţi-ne câteva dintre acestea.
V.B. - Fără să
par lipsit de modestie, dar fac parte din cei care, cu ani în urmă. s-au
bucurat de aprecierile conducerii A.F.R. şi în mod special din partea
preşedintelui, gen. col. rez. Constantin Smirnov şi domnilor Nicolae Tripcovici
şi Vsevolod Surjicov pe care i-am considerat întotdeauna mentorii mei. Dânşii
sunt aceia care mi-au încredinţat sarcini pe care cred că le-am îndeplinit cu
bine. Astfel, în anii 1972 şi 1973, am condus delegaţia de tineret a A.F.R. la
concursurile gen maraton pe teme de filatelie, care au avut loc în Polonia. La
primul concurs, cel din 1972, echipajul compus din tinerii Mircea Scarlat şi
Cristian Scăiceanu s-a clasat pe primul loc câştigând trofeul concursului. La
cel de al doilea, din 15 echipaje, al nostru, compus din Cristian Scăiceanu şi
Călin Marinescu, s-a clasat pe un onorant loc VI. In anii 1971 şi 1975 am
participat la un simpozion pe teme de filatelie, la Varşovia, iar în 1975 la
Moscova, am făcut parte din delegaţia A.F.R. la Expoziţia Socfilex. In anul
1974 am condus delegaţia de tineret a asociaţiei noastre la Sofia, pentru a
vizita expoziţia mondială „Mladost". În fine, în 1976, am condus
delegaţia A.F.R. în Cehoslovacia la bilaterala Cehoslovacia-România. Pe plan
local am condus şi făcut parte din delegaţia Craiovei în Bulgaria, Polonia,
Franţa.
N.R. -
Auzindu-vă despre succesele obţinute de tinerii filatelişti români la concursurile internaţional, mi-am amintit
şi despre activitatea Dvs. cu elevii din şcoala noastră, bineînţeles pe linie
filatelică.
V.B. - Nicule,
cred că îţi aduci aminte de „orele" de filatelie pe care le organizam la
şcoală. Odată cu înfiinţarea cercului „Micii filatelişti" activitatea a
început să dea roade. In afara cercului din şcoală l-am înfiinţat şi condus şi
pe cel de pe lângă Casa Pionierilor. Cu copiii am realizat diferite
miniexponate cu care ei au participat la expoziţiile organizate la Iaşi, Arad,
Târgu Mureş, unde au obţinut aprecieri. Satisfacţiile mele sunt că tu şi alţi
foşti elevi continuaţi activitatea filatelică.
N.R. -
Rezultatele pe care le-aţi obţinut vă fac cinste. Desigur că în multe domenii
aţi fost ajutat. Care v-au fost colaboratorii cei mai fideli cu care aţi
colaborat ?
V.B. - Ai
perfectă dreptate. Oricât m-aş fi
străduit, singur, nu puteam obţine unele rezultate. Dintre cei care m-au
sprijinit foarte mult, demonstrând că sunt oameni de caracter şi pasionaţi cu
adevărat ai filateliei, fară să supăr pe cineva, i-aş numi pe Ion Ciolan, col.
rez. Gheorghe Stanciu, Ştefan Ardeleanu, Gheorghe Văduva, Mircea Râpan,
Constantin Iulian, Ion Pătraşcu, Iordan Popescu, Cristian Scăiceanu şi mulţi
alţii.
N.R. - O
ultimă întrebare. Pentru munca depusă aţi fost răsplătit vreodată ?
V.B. -
Folosind o formulă oficială, aş spune că, pentru activitatea îndelungată şi
rodnică în mişcarea filatelică din România, A.F.R. mi-a conferit „Insigna de
aur" a A.F.R. în anul 1973 şi calitatea de „Membru de
onoare" al A.F.R. în anul 1983.
O altă insignă de onoare mi-a fost
acordată în 1986, de către prietenii polonezi, din oraşul Rzeszow, pentru bună
şi îndelungată colaborare.
N.R. - O
activitate bogată, de invidiat, cu rezultate pe măsură care fac cinste oricărui
membru al acestei mari familii a filateliştilor. Încă o dată, „La mulţi ani”
domnule profesor Valentin Berezovschi!
Interviu consemnat de Nicu
Răducanu
