ARTICOL IN CATALOGUL EXPO ROMANIA-UNGARIA 1983

 MAXIMAFILIA ÎN ROMÂNIA[1] 

Informaţii privind realizarea şi colecţionarea ,,ilustratelor maxime", în­soţite de cîteva reuşite reproduceri au apărut în presa românească încă din anul 1935, în „Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor" nr. 27 şi 31 /iulie în articole semnate de C. C. Oprescu - Botoşani şi M. Baraş.Revista „Societăţii Filatelice Române" nr. 8 - 9/1938 pag. 9-12, cuprin­de un interesant articol („Colecţionarea de cărţi poştale ilustrate", de Emilian Costescu), în care autorul insistă asupra concordanţei între ilustrată, marca aplicată pe faţa ilustrată a cărţii poştale şi ştampila poştei de ori­gine, respectiv concordanţa de subiect şi de loc în terminologia actuală. Pentru exemplificare, sînt reproduse cîteva ilustrate maxime din Italia şi Congo belgian.In „Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor" nr. 27/1939, Mircea Ionescu a publi­cat articolul „O pasiune instructivă - colecţionarea de imagini", cu nume­roase referiri la ilustratele maxime.In catalogul expoziţiei filatelice din oraşul Sibiu (24-30 iulie 1938) fi­gurează exponatul „Cărţi poştale francate pe faţa ilustrată" (T.C.V.), pre­cursoare ale ilustratelor maxime,  prezentate de Bartha  Denghel. Preocuparea pentru maximafilie la acea dată era sporadică şi cu totul întîmplătoare. Se cunosc puţine ilustrate maxime româneşti din primele decenii ale secolului nostru, realizate de colecţionarii de T.C.V.-uri ca : Grigore Scărlătescu, Iosif I. Ats, Constantin Petrovici, Gheorghe Teodorescu şi alţii.Altele au fost realizate la cererea unor corespondenţi din străinătate, şi care se regăsesc în colecţiile unor distinşi maximafilişti din Franţa, Italia şi Portugalia. Menţionăm printre acestea, ilustratele maxime (Yv. 105, 215, 217, 220), şi (Yv. 266, 268, 285). Cu mărcile poştei locale Păltiniş (Hohe Rinne) emisiunea a VIII-a din anul 1910 - s-au realizat mai multe ilustrate maxime cu vederi din staţiune, apropiate sau uneori identice mărcii.In revista „Filatelia" nr. 60 şi 61/1947 au apărut articole intitulate su­gestiv „maximafilie", în care autorul (semnat cu iniţialele V.D.) prezintă maximafilia, defineşte ilustrata maximă şi redă unele reguli privind realizarea acesteia.Pentru fondatorii „Uniunii Maximafile Internaţionale" (constituită în anul 1947 la Dijon, în Franţa) îl găsim pe filatelistul Gerard Schalik din Bucu­reşti, care a fost şi reprezentantul ţării noastre în această uniune. Revista „Maxphila" din Belgia (director Madeleine de Wergifosse) a publicat în anul 1957 sub titlul „Ecouri din România" preţioase informaţii privind ilustratele maxime româneşti precum şi un material documentar asu­pra concordanţei de loc ale acestora.Menţionăm că, încă din anul 1951 Direcţia Generală a Poştelor, prin întreprinderea sa specializată, a început editarea unor ilustrate maxime cu subiectele mărcilor apărute, prima fiind dedicată centenarului morţii picto­rului Ion Negulici (Yv. 1151), şi a continuat pînă în anul 1954, ultima fiind realizată cu marca „Centenarul morţii pictorului Barbu Iscovescu (Yv. 1366). Acţiunea de editare a fost reluată în anul 1966, cu seria „Reproduceri de Artă" (Yv. 2248-2253) şi continuă cu intermitenţe, pînă în prezent.

In septembrie 1957 a luat fiinţă, la Bacău, o modestă grupă maximafilă, cu ocazia organizării celei de a doua expoziţii filatelice locale[2], care a cu­prins şi exponate maximafile, iar în anul 1958 au fost expuse pentru prima oară la o expoziţie filatelică internaţională (Centenarul mărcii poştale ro­mâneşti) colecţii de ilustrate maxime, atît ale unor filatelişti români cît şi ale unor filatelişti de peste hotare. Acesta a fost, putem spune, momentul care a marcat apariţia „in pu­blic" a maximafiliei româneşti, prilejul de a participa competitiv la o ma­nifestare filatelică de amploare şi care a trezit interesul colecţionarilor pen­tru o ramură nouă a filateliei, atît de răspîndită în prezent. Incurajaţi de aceste succese şi de aprecierile favorabile ale publicului vizitator, un grup de entuziaşti filatelişti au organizat în anul 1959 un cerc de studii maximafile în cadrul Asociaţiei Filateliştilor din România, nucleul viitoarei Sectii de maximafilie, constituită în anul 1965. Concomitent, au luat fiinţă, pe lîngă filialele judeţene ale A.F.R., nume­roase grupe maximafile, coordonate de Secţia de Maximafilie. Incepînd din acest an, au fost organizate la diferite nivele, numeroase expoziţii de maximafilie, iar din anul 1973 colecţiile cele mai reprezenta­tive au fost reunite, anual sau odată la doi ani, în cadrul unor expoziţii re­publicane. Paralel cu aceste expoziţii s-au organizat şi simpozioane, colocvii şi mese rotunde, în cadrul cărora au fost dezbătute probleme de speciali­tate.

In colaborare cu asociaţii maximafile din ţări prietene au fost organizate expoziţii bilaterale cu : Franţa (în 1970 la Bucureşti şi 1972 la Paris), Bel­gia (în 1973 la Bruxelles), Portugalia (în 1979 la Portimao), cu oraşul Moscova (in 1976 la Bucureşti şi 1977 la Moscova) sau trilaterale, cu Belgia şi Luxemburg (în 1977 la Constanţa).

Asupra expoziţiei EUROMAX, organizată în anul 1974 la Bucureşti şi care a reunit participări din 21 ţări, precum şi a „Primului simpozion inter­naţional de maximafilie", cu prilejul căruia s-a discutat şi adoptat proiectul Statutului internaţional al maximafiliei (aprobat de Congresul F.I.P. de la Praga, 1978) nu ne vom opri mai pe larg, aceste manifestări fiind amplu relatate de presa filatelică în perioada respectivă. Ceeace poate fi reţinut, este faptul că manifestările de la Bucureşti au atras atenţia lumii filatelice asupra maximafiliei, a unei noi şi importante preocupări în filatelie, determinînd recunoaşterea ei de către Federaţia In­ternaţională de Filatelie, constituindu-se iniţial o Subcomisie, care la Con­gresul F.I.P. de la Essen (1980) a devenit comisie de sine stătătoare.

Toate aceste succese, la care maximafiliştii români şi-au adus o anumită contribuţie, nu pot decît să ne încurajeze şi să ne stimuleze pentru a da maximafiliei un imbold şi mai mare, în vederea cunoaşterii şi afirmării ei, concomitent cu necesitatea imperioasă a respectării tuturor regulilor care guvernează la realizarea unor ilustrate maxime de o certă valoare, ce pot fi prezentate în egală măsură într-o colecţie maximafilă cît şi într-o colecţie filatelică, indiferent că aceasta este tradiţională, tematică sau de aerofila­telie.

La această expoziţie ne-am propus să prezentăm colecţii în fiecare din clasele de competiţie (unele din ele în premieră), în dorinţa de a oferi pu­blicului vizitator o diversitate de exponate, care prin conţinutul lor pot con­stitui un mijloc eficient de popularizare. Competiţia de la Bacău are un caracter amical, mai mult de cunoaş­tere şi apropiere între filateliştii din cele două ţări prietene, animaţi de o pasiune comună, în slujba colaborării şi a păcii.
Dr. Valeriu NEAGA
Constantin DUMITRU

---

[1] Articol publicat in catalogul Expozitiei bilaterale de maximafilie Romania – Ungaria, Bacãu 1983

[2] “A doua expoziţie filatelică, a fost organizată în anul 1957 între 15—30 sept..... …mate­rialul expus a fost selecţionat cu grijă de : Gheorghiu M., Lazan Ion, dr. V. Neaga, Roman Valeriu, Galben Gh., care au şi expus”. Extras din catalogul expozitiei filatelice Bacãu 1976-articolul: Retrospectiva expozitiilor filatelice din Bacãu 1951 - 1976